George Şerban: Ce carte/cărţi citiţi acum?
Ruxandra Cesereanu: Tocmai sfârşesc de citit Curcubeul gravitaţiei de Thomas Pynchon. Şi, de asemenea, recitesc poemul-roman scris împreună cu Marius Conkan, Ţinutul Celălalt (despre lumile alternative create de doi prichindei bolnavi de sindromul Down). Nu-i rău să-ţi reciteşti cărţile proaspăt tipărite, ca să pricepi cum se vede totul dinafară, nu doar dinăuntru.

G.Ş.:  De ce vă temeţi cel mai mult?
Ruxandra Cesereanu: De moarte. De nebunie. De trădare.

G.Ş.: Electric sau acustic?
Ruxandra Cesereanu: Prefer acusticonul.

G.Ş. : Ce este adevărul?
Ruxandra Cesereanu: Ceva foarte rar.

G.Ş.: Unde sunteţi acum?
Ruxandra Cesereanu: Sunt unde sunt. Aici şi dincolo.

G.Ş. : Credeţi în viaţa de apoi?
Ruxandra Cesereanu: Mai greu, dar cred totuşi în anumite forme şi posibilităţi ale vieţii de apoi.

G.Ş.:  Care este cel mai straniu lucru care vi s-a întâmplat?
Ruxandra Cesereanu: Nu există unul singur, ci foarte multe lucruri stranii care mi s-au întâmplat. Aşa încât nu are rost să fac o listă.

G.Ş.: Care este cel mai sentimental cântec pe care l-aţi ascultat vreodată?
Ruxandra Cesereanu: Nights In White Satin (Moody Blues). Şi Lady And Bird.

G.Ş.: Vă place sushi?
Ruxandra Cesereanu: Deloc-deloc.

G.Ş. : Ce-i de făcut dacă nici anul ăsta nu vine sfârşitul lumii?
Ruxandra Cesereanu: Să trăim şi mai viu decât înainte.

G.Ş. : Cu ce impresii aţi părăsi astăzi Pământul?
Ruxandra Cesereanu: Cu senzaţia că a fost o realitate virtuală.

G.Ş.: La ce vă duce gândul când auziţi de „drepturile omului”?
Ruxandra Cesereanu: La o jucărie etică.

G.Ş.: Lucrul pe care îl căutaţi şi încă nu l-aţi găsit?
Ruxandra Cesereanu: Poate că nu l-am căutat şi l-am găsit.

G.Ş.: Ce este un poem?
Ruxandra Cesereanu: O viaţă concentrată de om şi de neom.

G.Ş.: Totul e relativ?
Ruxandra Cesereanu: Nu chiar totul.

G.Ş.: La ce e bună raţiunea?
Ruxandra Cesereanu: La spălat vasele şi la şters praful.

G.Ş.: Sunteţi fericită?
Ruxandra Cesereanu: E o întrebare care nu se pune (fiind prea intimă). Sau la care nu se răspunde (din acelaşi motiv). Fiindcă e ca şi cum ai pândi pe cineva atunci când îşi rosteşte rugăciunea.

G.Ş.: În ce măsură Kafka ar fi avut probleme cu legea?
Ruxandra Cesereanu: Kafka avea probleme cu el însuşi, aşa încât legea nu mai conta.

G.Ş.: Un artist pe care îl recomandaţi şi un motiv pentru care merită să-i acordăm atenţia?
Ruxandra Cesereanu: Sunt destui cei pe care i-aş recomanda. Nu vreau să stârnesc vreo rivalitate neavenită, aşa încât nu dau nume. Dar există pe lumea aceasta destui creatori în care merită să crezi.

G.Ş.:  Viaţa este suficientă?
Ruxandra Cesereanu: Fireşte că NU.

G.Ş.:  Ce ne puteţi spune despre Paris?
Ruxandra Cesereanu: Epidermic, spumos, viveur.

G.Ş.:  Cine l-a ucis pe Kennedy, până la urmă?
Ruxandra Cesereanu: Nu mai contează. Misterul domină contrapunctic orice crimă politică arhetipală.

G.Ş.: Ce progres semnificativ sesizaţi de la viaţa din peşteri încoace?
Ruxandra Cesereanu: Teoriile despre spaţiu şi timp, datorită cărora nu mai ştim cum să ne situăm în propria noastră viaţă şi în lume.

G.Ş.: Iluzia pe care refuzaţi să o confruntaţi cu realitatea concretă?
Ruxandra Cesereanu: Cum spuneam deja: trăiesc şi aici, şi dincolo.

G.Ş.: O întrebare pentru posteritate?
Ruxandra Cesereanu: Cum ar fi să ne naştem înainte de a ne naşte? Adică să ne alegem noi naşterea subiectivă concretă, înainte de naşterea obiectivă (concretă).

————————-

Ruxandra Cesereanu este una dintre cele mai importante voci ale literaturii române contemporane. Cel mai recent volum al său, scris în colaborare cu Marius Conkan, se numeşte „Ţinutul Celălalt”, şi a apărut la Editura Cartea Românească.

foto © Ruxandra Cesereanu

Să fiu cercetător britanic. E un vis mai vechi al meu. Sunt fascinată de ani buni de simplul fapt că există. Ok, la  infiinţare, din Royal Society făceau parte Newton sau lordul Tennyson. Se întâmpla acum 300 şi de ani.

Acum însă, acum ce fac ei, cercetătorii britanici, e de domeniul fantasticului.

Au stabilit, în urma unor studii, evident, care e cea mai potrivită oră ca să faci sex. Personalizat. Pentru mine, pentru tine, pentru orice pământean. Formula ia în considerare sexul persoanei, numărul de unităţi de alcool consumat într o săptămînă, numărul de relaţii sexuale şi momentul din zi preferat pentru a face sex.

Au mai stabilit că se poate muri din dragoste. Au stabilit o cifra a fericirii (chiar, dacă tot există, cum de mai există nefericiti pe lume?) Au aflat că barbaţii scunzi sunt soţii ideali (cum s-or mai însura ăia înalţi, habar n-am…)

Formula sânilor perfecţi? Există. A fost calculată de britanici.

Sângele sintetic? Lucrează la asta.

Şi atunci eu, eu de ce nu pot fi cercetător britanic? Pentru că eu aş vrea să ştiu dacă oja roşie îmbunătăţeşte activitatea ficatului. Dacă petuniile influenţează rotaţia pământului. Şi dacă telecomanda poate să strice fierul de călcat.