Plîngea, continua să plîngă, deşi se scurseseră cam vreo 3 ore de la extragerea ultimului număr.  Din el se scurgeau lacrimi obişnuite, purtau trăsături omeneşti din toate punctele de vedere: formă, consistenţă, direcţie, viteză de reacţie, miros şi oportunităţi de a fi etalate cu fast la ospeţe (lacrimi cu glazură de zahăr ars, lacrimi la grătar, ţărăneşti, lacrimi de post în foi de viţă – Muzul e clar Iulian Tănase). …

Endelfzrt, zise cu degetul în nas băieţelul şi fugi plin de emoţie afară. Acolo se uşură pe anvelopa unui Volvo. La etajul patru din blocul de vizavi, o fetiţă avea să’şi amintească acea noapte peste cincisprezece ani, chiar cînd spunea Da, şi începu să rîdă. …