Masa pustie: „Mă dezgustă la Paris elevii care ies în stradă în sprijinul sindicatelor, cu toate că nu pricep o iotă din realitatea economică, îngrămădeala de intelectuali stângiști, revoluționarii și umaniștii de cabinet, aglomerația de hermeneuți.”

Cristian Sîrb, născut 10 mai 1975. Jurnalist freelancer

Voroncas: „Sunt în bucătărie. (Nu știu, e corect-politic să zic asta? Că io nu vreau să jignesc pe nimeni!)”

Sunt omul leneș care tot amână. Filolog de plăcere (am și copiile legalizate, dacă e cazul), cititor în multe feluri, visător, dar nu prea; menționez că posed atestat de operare pe calculator, ceea ce schimbă complet datele problemei. Cândva voi

Ora 25: „Plănuiesc mai mult să rezist ispitei de a face. Draperiile trase, genunchii la gură, cam atât.”

Născută în aceeaşi zi cu supravieţuitoarea unui important naufragiu, ora 10.30 a.m., prea devreme pentru a primi cecul de 5000 de lei acordat de Poşta Română născuţilor răbdători, crescută fără bonă, educată vulgar, în şcoli de cartier, infiltrată ulterior în

Tristeţea pământului: „Am învăţat să trăim singuri, fiecare în peştera lui, fiecare cu televizorul lui. Orice-aţi zice, mie chiar mi se pare un progres.”

Tristețea pământului a fost un copil complicat, care a descoperit greu și foarte târziu că realitatea nu e a ei ci a celorlalți și că nu e frumos să minți măi mamă, care urs?, care aeroport?. A luat numai premiul