Memoria colectivă din regiune este şi ea o provocare pentru retorica pe care speech-ul preşedintelui american va incerca sa o folosească. Se va vorbi de reconciliere?; de respect reciproc?; dar de justiţie? Nu numai Abu Ghraib dar şi Guantanamo sau Haditha sunt episoade greu de uitat pentru populaţiile din regiune.

Obama urmează să se adreseze lumii musulmane de la Cairo, o locaţie care pune probleme. Relaţia privilegiată a Statelor Unite cu Egiptul, începută odată cu semnarea păcii între Israel şi Egipt, a dus în această din urmă ţară la formarea unei elite politice conducătoare care nu renunţă la putere şi care poate fi uşor caracterizată drept dictatorială. Acest lucru a fost speculat de Al Zawahiri, numarul doi Al Qaeda, care a “întors” retorica democraţiei împotriva Statelor Unite – Egiptul fiind în orice standard departe de forma modernă de guvernare democratică.

Probabil că cel mai mare inamic al discursului lui Obama este însăşi popularitatea sa şi aşteptările formate. Dincolo de cuvântul adresat este foarte probabil că regiunea aşteaptă de la el fapte. Iar multe acţiuni, dacă sunt doar punctuale şi nu indică o schimbare de politică clara a noii administraţii americane, se vor pierde în nisipurile mişcătoare ale relaţiilor de inderdependenţă complicate între Orientul Mijlociu și politica globală.