Nisip bătut de furtuni era mîna bătrînului în ale cărui degete vechiul metru de lemn semăna cu albia unei ape secate de mult şi pentru care semnele bine conturate de odinioară, praguri ale îngroşării timpului pentru oameni şi haine deopotrivă, păreau acum umbrele stîncilor de odinioară, măsurînd ce mai rămăsese din cîte unul sau altul, cine se nimerea, iar unui străin nu i’ar mai fi spus nimic. …