Iată câteva din frământările lui David Schwartz cărora le puteți oferi răspunsurile domniilor voastre luni, 21 februarie: „În ce fel răspund artele contemporane nevoilor indivizilor şi comunităţilor? Este important ca arta să-şi asume un rol de coeziune comunitară, de implicare politică, de intervenţie socială? Iar dacă o astfel de artă nu este neapărat necesară, ar trebui să fie arta finanţată din bani publici? Este un discurs artistic elitist necesar societăţii, sau evenimentele de tip ”Festivalul berii” sunt mai utile decât spectacolele fără spectatori? Care sunt drumurile prin care arta/ artele pot ieşi din zona elitistă, închisă, a comunităţii de artişti şi critici? Prin care artele pot coborî din “turnul de fildeş” – expresie demonetizată de regimul 1948-89, dar care se potriveşte atât de bine artei de după 1990. Produce discursul artistic o schimbare reală în plan social şi politic? Poate fi produsă o astfel de schimbare printr-o intervenţie directă în comunităţi specifice? Sau prin punerea în discuţie a unei probleme de interes la nivelul unei comunităţi, al unui oraş/ sat, al unei categorii sociale?“

Dezbatere – luni, 21 februarie, ora 19.00, Sala Rondă a Centrului Naţional al Dansului
Invitaţi: Gianina Cărbunariu, Manuel Pelmuş, David Schwartz

Sâmbătă, 12 februarie,  la ora 19.00, în Sala Ronda – Pretend we make you happy, de Andreea Novac.

Spectacolul ne înfăţişează corpul apărut din viteză, pulsaţie şi culoare.

Duminică, 13 februarie, la ora 19.00, în Sala Ronda/Studio 2 - Ceea ce am convenit noi a fi hazard, de Ion Dumitrescu.

Spectacol preocupat de tema identităţii, Ceea ce am convenit noi a fi hazard a devenit cea mai cunoscută creaţie a lui Ion Dumitrescu, fiind prezentată în cadrul secţiunii Dialog a Festivalului international Springdance, Olanda (aprilie 2008), pe scena TanzQuartier Viena (aprilie 2008) şi în cadrul festivalului Sofia Underground (iunie 2008).

Comunicat de presă
Bucureşti, 3 februarie 2011

În ultimii 2 doi ani Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB) şi-a continuat activitatea sub ameninţarea de a pierde spaţiul în care activează. Ne-am spus însă autoironic “Băi, efemerule!” şi am continuat proiectele de care v-aţi bucurat. Am teoretizat, de multe ori am deranjat, am performat şi n-am dansat cum şi cât v-aţi fi aşteptat. Am adus însă în faţa dumneavoastră spectacole şi discursuri noi, neaşezate încă în tradiţia practicilor artistice şi a receptării de la noi. Ne-am jucat prea mult uneori şi poate ne-am desprins de aşteptările multora dintre dumneavoastră. Ne-a fost necesar însă acest spaţiu-laborator, care să nu pună asupra artiştilor presiunea reuşitei cu orice preţ. V-am enervat, poate, şi v-am produs frustrări sau v-am făcut să reflectaţi alături de noi. Uneori însă v-aţi bucurat şi ne-aţi apreciat. Ne-aţi fost parteneri de dialog şi ne-aţi urmat în aventurile pe care vi le-am propus.

În 2011 inevitabilul se petrece însă. Teatrul Naţional Bucureşti intră în şantier pentru a avea o nouă faţă. Cu şase săli de spectacole! Dansul contemporan pierde unica sală şi rămâne în starea de şantier din care n-a ieşit niciodată. I se consolidează numai provizoratul şi precaritatea de care se bucură, în acord cu atenţia care i se oferă. Nimic nou.
Luna februarie este ultima în care CNDB activează în spaţiul actual din clădirea TNB. Urmează să ne pierdem în spaţiul mai mare al capitalei, într-o aventură cu multe necunoscute.
Până atunci vă invităm să fiţi alături de noi!

#####

9 februarie, ora 19.00
Preview
Cu/de: Manuel Pelmuş

Preview a fost desemnată cea mai importantă producţie a stagiunii 2006-2007” de către criticul austriac Helmut Ploebst, în revista de specialitate Ballettanz International:

“Cît despre Pelmuş, acesta a venit cu o piesă coregrafică jucată în mare parte în plin întuneric. “preview” se adresează în primul rînd ierarhiei simţurilor. Astăzi, în lumea dansului se vorbeşte mult, chiar şi protagoniştii conceptualismului vorbesc, despre vizibilitate. Pelmuş însă stinge lumina, iar urechea preia, ca instanţă ierarhică subordonată, funcţia ochiului. Se aude cum vocea unui tînăr descrie cu precizie cum se aşează pe fotoliul de pe scenă, pe care spectatorii apucaseră să-l vadă cînd au intrat în sală. Ne vorbeşte despre „pierderea” corpului, despre definiţii enciclopedice ale mişcării şi despre cum este citit spectacolul lui în Est şi Vest. Ne aflăm într-o cameră obscură a performance-ului, în care prezenţa este anunţată prin invizibilitate, în care dansul este transmis prin sunet. Pelmuş nu închide lumina doar asupra corpului, ci şi asupra scenei. Figura sa e pusă în scenă prin voce, iar prin sunete şi prin textul descriptiv activează ca închipuire acustică a acţiunii performative.”
“Concepte bucureştene” de Helmut Ploebst

Concept, coregrafie şi interpretare: Manuel Pelmuş
O producţie: Bandlien/Pelmuş
Co-producţie: Centre National de la Danse (Paris), CDU – Center for Drama Art Zagreb, Centrul Naţional al Dansului – Bucureşti, Theorem
Cu spijinul: Kanuti Gildi Saal (Tallin)

12 februarie, ora 19.00
Pretend we make you happy
De: Andreea Novac
Cu: Istvan Teglas, Alin State, Ştefan Lupu

13 februarie, ora 19.00
Ceea ce am convenit noi a fi hazard
Concept: Ion Dumitrescu

15 februarie, ora 19.00
Ich clown
De: Sorin Poamă şi Vera Ion
Cu: Sorin Poamă, Andrei Şerban, Alex Potocean, Ilinca Harnut, Iulia Verdeş, Vera Ion

17 şi 25 februarie, ora 19.00
Nesomn
De : Arcadie Rusu
Cu: Ioana Marchidan, Ramona Bărbulescu, Galina Bobeicu, Elisabeta Mihai, Ştefan Lupu, Arcadie Rusu

19 februarie, ora 19.00
19 februarie
Concept: Cosmin Manolescu
Cu: Adina Dragu, Alexandra Cucu, Alexandra Georgescu, Alexandra Poenaru, Alina Ghița, Ana Maria Mavru, Andreea David, Andreea Sirbulescu, Angelika Herta, Bogdan Draganescu, Catrinel Catana, Delia Vlasceanu, Dragoș Samoil, Florentina Tanase, Ioana Hudița, Irina Alexa-Banea, Irina Marinescu, Iulia Pop, Iulia Sima, Mihai Dragomir, Mihai Țuțu, Mircea Popa, Mirela Cercel, Molnia Efremov, Monica Gavriluța, Oana Aioanei, Otilia Lefter, Sabrina Ștefan, Sebastian Ciocan, Simona Bidigae, Valentina Chirița

20 februarie, ora 19.00
Iluzionistele
De: Mădălina Dan
Cu: Maria Baroncea, Carmen Coţofană, Mihaela Dancs, Mădălina Dan

23 februarie, ora 19.00
Stage Psychosis
De/cu : Carmen Coţofană
&
I.C. [progressive work]
De/cu: Paul Dunca

26 februarie, ora 20.00
Sâmbăta Sonoră
Michal Rataj (CZ), on radio art and broadcasting

######

CNDB este singura instituţie publică de cultură din România, creată cu scopul de a susţine, dezvoltă şi promova dansul contemporan. Statutul său de instituţie de spectacole, dar şi de finanţator al coregrafiei contemporane face din CNDB o instituţie singulară şi vitală pentru dezvoltarea culturii coregrafice din România.

„I find I am so excited I can barely sit still or hold a thought in my head. I have no idea what’s going to happen. Are you watching closely? It’s showtime. Let’s dance. People come, people go, I love you all.”

Lulu’s Room
De/cu: Mihaela Dancs

“Cei gri au contactat pentru prima oară un guvern de pe Pământ în 1933, în Germania. Totuşi au fost refuzaţi de către guvernul german pentru că acesta era deja implicat în acţiuni cu Inteligenţa Giza, un grup singuratic de extratereştri umani care aveau sediul în Egipt. Majoritatea erau din constelaţia Pleiadelor. Erau pe cont propriu şi îşi vedeau de treabă. Ashtar, Commigal şi chiar Iehova au făcut parte din grup pentru un timp. Au coborît aici şi s-au jucat de-a Dumnezeu cu noi.”

Activitate Extraterestră
Concept şi interpretare: Alexandra Pirici

Pe 29 ianuarie, de la ora 19.00, în Sala Rondă.

Sâmbăta Sonoră şi CNDB vă aşteaptă la o Prezentare/Conferinţă + Q&A despre inovaţie ştiinţifică şi tehnologică în domeniul muzicii şi al sunetului, avându-l drept invitat pe Frédéric Bevilacqua, cercetător specializat în analiza gesturilor pentru muzică şi artele performative, responsabil al echipei de cercetare a interacţiilor muzicale în timp real de la IRCAM.

IRCAM, Institutul de cercetare şi coordonare acustică/muzicală din Paris, este unul dintre cele mai importante centre din lume specializat în inovaţia ştiinţifică şi tehnologică aparţinând domeniului muzicii şi sunetului.

Vă rugăm să deschideţi ochii şi să spuneţi Aaaaaaaa !

Când ?
Miercuri, 26 ianuarie 2011 (ce zi !), ora 20, la CNDB  (dinspre Lăptărie)

Dragi colegi, prieteni şi colaboratori,

În primul rând vă rog să-mi iertaţi impoliteţea de a trimite un mesaj colectiv şi nu unul individual adresat fiecăruia dintre dumneavoastră.

Mă aflu la finalul contractului de director al CNDB şi în prezent se desfăşoară procedura de evaluare a activităţii din cei 5 ani (2006-2010). După cum mulţi dintre dumneavoastră ştiu, nu doresc să prelungesc contractul, iar acest lucru presupune ca activitatea mea să se încheie la finalul acestui an. Probabil că toate procedurile până la organizarea concursului pentru ocuparea postului vor mai dura câteva luni. Chiar dacă va fi să mai lucrez pentru CNDB câteva luni până la ocuparea postului de către altcineva, consider că activitatea mea se încheie la finalul lunii decembrie 2010.
O evaluare onestă şi realistă a celor întâmplate timp de 5 ani la CNDB necesită timp de reflecţie şi ceva distanţă. De aceea, nu-mi propun să trag linie acum şi să vă invit la un bilanţ sau la o trecere în revista pripită şi lipsită de spirit critic. M-am gândit însă la o încheiere de altă natură. Doresc să vă invit la formularea unei intervenţii personale, la expunerea unui statement prin care să adresaţi public ceea ce consideraţi necesar/urgent/relevant astăzi, în contextul în care vă situaţi şi activaţi. Nu e necesar nici un link către eventuala relaţie pe care aţi avut-o cu CNDB. Poate să fie orice altceva legat de ceea ce vă traversează şi vă preocupă astazi, legat de gândurile şi dorinţele/speranţele voastre, legat de poziţia dumneavoastră în contextul social sau orice altceva consideraţi necesar să adresaţi/comunicaţi. Mă interesează un conţinut pe care vreţi să-l scoateţi la suprafaţă, în orice formă (text, imagine, sunet, acţiune, mişcare…). Serios, grav, ludic sau oricum consideraţi potrivit. Realist sau ficţional, construit sau improvizat.

Poziția mea?
Consider că suntem, în general, într-un proces foarte ambiguu și complex fiindu-ne din ce în ce mai greu să distingem între multitudinea de informații/evenimente, aspecte, influențe, cauze, efecte, nuanțe și tonuri. În acest context mi se pare din ce în ce mai dificil să înțeleg eu însumi ce fel de prezență/atitudine este cerută/necesară. Am devenit oarecum sceptic în privința poziției radicale a artistului și a rolului său de activist care, că s-o citez pe Daria Ghiu – manipulează „sub acoperirea” puterii, puterea însăși. Chiar poate, oare? Și ce mai înseamnă radical astăzi? Întrebările și necunoscutele mele nu se termină aici, însă pentru moment mă opresc asupra unui lucru. Ceea ce simt și cred din ce în ce mai puternic de ceva vreme încoace este că nu mai este timp. Că “nu ne mai putem permitem s-o ardem aiurea”. Însă, totodată, nu mă văd pe baricade, cu steagul în dinți până când ies la pensie. De aceea nu mai înțeleg ce este necesar, în afară unui singur lucru. Mă obsedează de ceva vreme cuvântul intensificare. Mi se pare mai necesar că oricând (oricât de romantică, inadecvată sau/și naivă v-ar părea viziunea mea) să plonjăm în noi și să scoatem la suprafață ceea ce avem mai fragil, mai personal, mai subiectiv. Să opunem toate acestea lumii care ne vrea fit, funcționali, drepți și sexy. Sau nu?!?
Sunt curios care sunt dilemele, stările și convingerile voastre, apele tulburi sau limpezi prin care treceți. Sunt curios care va sunt renunțările, suspiciunile, ratările și teritoriile confortabile sau cele riscante și incontrolabile.

Ca urmare, m-aș bucura foarte tare dacă veți accepta să luați parte la o seară în care să deveniți transparenți: sâmbătă 11 decembrie, de la ora 18.00.
Deoarece văd seara respectivă ca pe o succesiune de intervenții aproape legate, dar cu pregătirile tehnice de rigoare la vedere (ca la “Miercurea lejera”), este nevoie ca intervenția dumneavoastră să fie de maximum 5-10 minute și să necesite minimum de pregătire și implicare la nivel tehnic/logistic. Având în vedere conținutul și numărul mare de participanți/invitați s-ar putea ca seară să se prelungească destul de mult. Fără să vreau, m-am dus cu gândul la “Woodstock of Political Thinking”, conceptul colegilor noștri de la Tanzquartier Wien. Doar că i-aș spune “Woodstock of Personal Thinking în Public Spaces” deși, cu siguranță, nu acesta va fi titlul.
Din câte îmi dau seama scriind aceste rânduri incoerente, cred că doresc o seară în care să prezentăm public reacțiile/pozițiile seismografelor care sunteți în acest peisaj. Nu vă invit însă pe baricade de pe o poziție tranșantă. Nu vă invit să scrutam realitatea cu un ochi intransigent. Vă invit să ieșim din carapace, să ne expunem, pentru a ocupa spațiul public și cu altceva decât cu delirurile, enormitățile și mizeriile zilei.

Deoarece lucrurile se vor petrece în sala Rondă a CNDB, deci “pe scena”, vă invit să luați în considerare (sau nu!) latura performativa a intervenției dumneavoastră.
Din punct de vedere logistic puteți miza pe 3 video-proiectoare, 2 ecrane, 4 microfoane, amplificator și 4 boxe, 1 CD-player și un platou aflat sub lumina reflectoarelor.
Pentru a putea avansa, aștept confirmarea prezenței dumneavoastră în cel mai scurt timp posibil, chiar dacă nu știți încă ceea ce vreți să faceți și cum să formulați. Vă mulțumesc!

Cu cele mai bune gânduri,
Mihai Mihalcea

Au confirmat/Participă:

Vava Ştefănescu, Alina Mungiu Pippidi, Costi Rogozanu, Alexandra Pirici, Cristi Puiu, Cristina Modreanu, Eduard Gabia, Dan Perjovschi, Florin Buhuceanu, Răzvan Mazilu, Alexandru Solomon, Cristian Theodor Popescu, Ana Cătălina Gubandru, Adrian Schiop, Iuliana Vîlsan, Oana Stoica, Mitoş Micleuşanu, Gabor Iancu, Mihaela Michailov, Vasile Ernu, Florin Flueraş, Elena Vlădăreanu, Adriana Gheorghe, Manuel Pelmuş, Iulia Popovici, Vera Ion, Iuliana Stoianescu, Paul Dunca, Ion Dumitrescu, Mădălina Dan, Gianina Cărbunariu, Irinel Anghel, Sanda Agalides.

Sâmbătă 11 decembrie, CNDB, ora 18.00, Sala Rondă

Pe noua scenă internaţională de poezie sonoră tehnica sa robotică de citire albă reformează* mediul şi raportul la ambientalul consemnat masiv în titluri de ziar, bonuri de marcat, instrucţiuni de utilizare, note diverse sau personale, cotele apelor Dunării.

*Forma de performativitate orală derulând alt tip de spaţiu-timp, de sens, de cuvinte.

Performance realizat cu sprijinul Institutului Francez din Bucureşti în cadrul Târgului de poezie 21-23/10.

Sâmbăta sonoră este un program al asociatiei Jumătatea plină în parteneriat cu CNDB.

Îți era Nesomn*.

*Nesomn, un spectacol de Arcadie Rusu, în zilele de 20 și 21 octombrie, în premieră la Centrul Național al Dansului București.

post scriptum: textul de mai sus a fost inspirat de prezentarea spectacolului pe care o puteți citi pe larg dacă accesați link-ul Centrului.

Pe 13 octombrie, de la ora 19.00 în Sala Ronda a CNDB sunteţi aşteptaţi la “Iluzionistele” – un spectacol ce vă invită să sondaţi adânc în imaginarul şi imaginaţia dumneavoastră, să credeţi în iluzii.

înfăşurăm aluatul într-o broboadă cu motive ungureşti,
ne trec toate apele,
scuipăm de trei ori în sîn,
ne înfigem zdravăn cu dinţii în pardoseală,
îl înşfăcăm pe cel mic,
îl scrutăm cu privirea şi-l aruncăm de trei ori în aer,
îl trecem prin făină,
îl batem bine cu făcăleţul şi gata masa.

Iluzionistele
Un spectacol de Mădălina Dan
Cu: Maria Baroncea, Carmen Coţofană, Mihaela Dancs, Mădălina Dan
Dramaturgie: Rui Catalao
Scenografie: Mara Grigoriu
Producţie CNDB

Luni, 20 septembrie, în studioul 2 al CNDB, aveți ocazia să vă familiarizați cu teatrul Noh în cadrul unui atelier condus de lectorul Radu Leca. Atelierul se va desfășura între orele 10.00 – 14.00 și 16.00 – 20.00 și se adresează profesioniștilor – actori, dansatori, teatrologi.

Atelierul vă va purta prin istoria teatrului Noh, veți cunoaște spațiul scenic din teatrul Noh, relația dintre text și reprezentație, conventii, ipostaza actorului, rolul spectatorilor în teatrul noh, tehnica vocală, poziția de bază din coregrafie și manevrarea evantaiului.

Ținută obligatorie: îmbrăcăminte neagră și nu uitați să aveți șosetele la dumneavoastră pentru a putea exersa kata – mișcările specifice teatrului Noh care implică deplasarea fără desprinderea călcâielor de podea.

Pentru înscrieri – aici, iar pentru a afla mai multe despre teatrul NOH – aici.