Sprijinită de Ambasada Franţei şi de Ministerul Culturii, ideea proiectului îi aparţine arhitectulului şi fotografului de origine algeriană, Ferrante Ferranti, care, în călătoriile sale de documentare a făcut popas şi în Bucureştiul post-decembrist.

Convins că Micul Paris imploră milă autorităţilor prin mii de ferestre abandonate, Ferranti a convocat un grup de tineri fotografi, care au adunat zeci de mărturii ale degradării patrimoniului bucureştean. Convinşi la rândul lor de pierderile ireversibile, fotografii implicaţi au avut răbdarea să privească, prin lentile aspre, edificiile ştirbe cu amintiri ciobite.

Obiectivi în selecţie dar artişti în rest, participanţii la proiect au strecurat semnalul de alarmă printre polaroide, perforaţii vizibile de film şi drastice sharf-uri pe digital.

Vocile demersului sunt Adrian Bulboacă, Şerban Mestecăneanu, Sergiu Mihăescu, Camil Iamandescu, Lucian Muntean, Dan Pierşinaru, Cosmin Gogu, alături de echipa Case Care Plâng.

Strigătul caută ecou între 30 septembrie şi 1 noiembrie, la Centrul Cultural Kalinderu.

Undeva în Bucureştiul neiubit.