Mîinile mîngîiau oţelul ca şi cum ar fi fost primii stropi de oţel din lume.
Nechemaţi veneau oameni din toate colţurile materiei, veneau oameni din plută, suferinzi de gută, veneau oameni din piatră cu zîmbet de vatră, oameni din lemn cu ochiul solemn, veneau oameni de ceai mirosind a ai, oameni de mărar şchiopătînd mai rar, aprindeau focuri, rescriau formule şi, mai tîrziu, frecau oţelul pe tîmplă, unii muşcau din el şi apoi, ştirbi, rîdeau fericiţi – era perfect!, …