Pînă acum 20 de ani, Europa liberă era catedra de istorie, de literatură, de muzică, de normalitate. La Europa liberă am ascultat pentru prima dată Rugăciunea unui dac recitată de Monica Lovinescu, iar Dumnezeu a zis: Să fie coup de foudre şi aşa a fost.

De ceva vreme, Institutul Român de Istorie Recentă a început o campanie pentru aducerea arhivei Europei libere în ţară. Am mai scris despre acest lucru. Tocmai de aceea i-am adresat domnului Liviu Tofan cîteva întrebări.

The Chronicle: Domnule Tofan, ne puteţi spune care sunt semnalele receptării campaniei Europa liberă, acasă! în rîndurile societăţii româneşti? (nu mă refer la personalităţile care vă sprijină în acest demers) Aţi făcut o evaluare post-campanie? A fost bine primită, aţi fost înjuraţi, aţi primit telefoane de ameninţare?

Liviu Tofan: Nu am fost înjuraţi, culmea! Nici scrisori de ameninţare nu am primit. Ecoul a fost foarte bun, iar remarcile donatorilor, superbe. Ele pot fi citite pe site-ul de campanie www.100000romani.ro, la meniu-ul “Ce înseamnă Europa Liberă pentru tine”.
Nu a venit încă momentul unei evaluari post-campanie, deoarece campania se prelungeşte pînă la 31 martie. În tot avest timp, numărul de SMS 8820 rămîne valabil pentru donaţii. În plus, pregătim la TVR un Teledon programat pentru a doua jumătate a lunii martie.

TC: Ne puteţi spune care este suma strînsă pînă acum?

LT: Vă rog să înţelegeţi că nu vă pot spune asta acum, dat fiind că exact acest lucru va fi aspectul central al Teledonului, şi n-aş vrea să spun ceva ce ar putea să afecteze această emisiune.

TC: Vă mărturisesc faptul că eu, să fi fost în locul dumneavoastră, aş fi încercat prima dată să realizez un contract de sponsorizare în regim de parteneriat cu un un post de radio (cel public, în primul rînd) oferindu-le, în urma exclusivităţii, posibilitatea de a realiza, precum programele de cinematecă de odinioară care începeau cu un jurnal al anilor ’50, o emisiune asemănătoare: 5 minute de Europa liberă în fiecare seară, înainte de jurnalul principal de ştiri. Ar fi fost un eşec de marketing?

LT: Cu Radio România chiar avem un acord de parteneriat strategic. Nu am acordat exclusivitate nici unui partener, pentru a nu ne îngrădi opţiunile. Lista partenerilor noştri se poate vedea aici: http://www.irir.ro/ro/pagina/37/Partenerii.html

TC: Nu cumva prin campania pe care aţi dus-o aţi restrîns targetul? Pentru un tînăr de 18 ani acest demers îi spune mai mult decît o campanie de genul “Să salvăm balenele verzi cu pene”? (Am visat un spot, nu pot să nu vi-l povestesc: Cameră în penumbră, un bărbat aproape gîrbovit, la 80 de ani, povesteşte: Am suferit toată viaţa pentru că nu le-am putut strînge mîna. Zoom out, bărbatul face exerciţii cu gantere, pe pereţi sunt instrumente de tortură, jos apare scris: Nicolae Pleşiţă, torţionar. Apoi, sloganul: Fă-i o bucurie. Să aducem Europa liberă acasă!)

LT: Am ales varianta de clipuri gen testimonial. Ele pot fi văzute tot pe site-ul de campanie www.100000romani.ro. Tineretul ca target a fost un obiectiv special pentru noi, motiv pentru care am făcut spoturi, şi tv, şi radio, special pentru tineri. Iar pagina pe Facebook “Europa Libera, Acasă” este un loc unde se exprimă mai ales tineri.
În ceea ce-l priveşte pe Pleşiţă – e deja mort. E cel mai bun loc pentru el.