Parcurg articolele de presă ale lui Eco din L’Espresso, anii 1980-1990. În 2000, le-a legat într-un volum (sub titlul rubricii săptămânale și apoi bilunare, „Pliculețul Minervei”). A ales să păstreze și cele care vorbesc despre Internet, Windows, Mac, CD-ROM, e-mail. Citite acum, ele cad într-o limită necunoscută a derizoriului. Nu are cum să nu te pufnească râsul: cât de tembeli sunt indivizii în fața tehnologiei (Eco coborât la treapta de tembel). E ca și cum ai citi un manual de îmbrăcat izmene sau de folosit furculița. Cum depunea mărturie Eco despre noile tehnologii și invenții în anii 1995-1998:

„Céline ar fi scris în Word, WordPerfect sau WordStar? Descartes ar fi programat în Pascal?”

„Când încep să exploreze Internetul, mai toți se duc imediat să se conecteze cu Playboy și Penthhouse. Noaptea trecută, obosit de navigarea printre bibliografii despre metaforă, programe pentru crearea poveștilor hipertextuale și de Critica rațiunii pure într-o veche traducere engleză neatestată, am cerut sex pe WebCrawler. Mi-a identificat 2088 de adrese, dându-mi doar 100. Anarhia care domnește pe Internet te face să nu mai știi care sunt adresele interesante și care de păcăleală. Dezamăgit, m-am dus pe Very Hot Links (unde eram anunțat imediat că nu trebuia să mă aștept să găsesc imagini). M-am mutat atunci pe Babes on the Web, unde mi se oferea adresa a vreo cincizeci de Babes.”

„Dacă navigați cu pricepere pe Internet, veți putea găsi un home page aparținând unui domn care vă pune la dispoziție fotografia colonului său. Poate că nu toți cititorii știu ce înseamnă să ai fotografia propriului colon. Prin urmare, de câțiva ani se poate merge într-o clinică unde un medic vă introduce în rect o sondă care are în vârf o mică telecameră. Singura problemă este că toate colonurile tuturor oamenilor, în condiții normale, sunt asemănătoare. Ei bine, domnul despre care vorbim a cumpărat un home page pe Internet (care costă ceva bani) pentru a arăta la toată lumea fotografia colonului său. Putem sesiza drama psihologică ce stă la originea acestei hotărâri. O persoană căreia viața nu i-a oferit nici o posibilitate de a ieși în relief, hotărăște să intre, dacă nu în istorie, cel puțin în actualitate.”

„Scriu în Winword 6 și acum am învățat iconițele care înseamnă închide, deschide, salvează sau tipărește. Merg pe Italia Online și găsesc sus o inimoară. E pentru deschiderea unui chat line erotic? Nu, înseamnă listă de servicii.”

„E-mailul este o drăcovenie telematică prin care puteți expedia zeci și sute de pagini, chiar și în Australia, la prețul unei convorbiri telefonice urbane. Se face click, emitentul și destinatarul se inversează și în câteva secunde răspunsul ajunge în Australia. Manualele de e-mail conțin totuși câteva reguli de etichetă. Sunt niște emoticons, mici imagini produse la tastatură, precum două puncte și paranteză. Dacă răsucești capul (sau computerul), vezi o față surâzătoare: înseamnă glumesc.”

„Există o comandă, browse, care permite trecerea de la o pagină la alta, înainte sau înapoi, doar printr-o simplă atingere cu degetul. Se poate achiziționa un opțional numit semn de carte care îți permite să te întorci acolo unde te-ai oprit prima dată.”

*În imagine: rubrica „Pliculețul Minervei” ținută de Umberto Eco în L’Espresso

Comentarii

comentarii