Probabil nici unul dintre noi n-a auzit de Costel Popovici. Eu  cu siguranţă nu. Costel Popovici a câştigat anul acesta locul 8 la sărituri în apă la Capmionatul Mondial. Bravo lui, am spune, şi am trece mai departe. Bravo lui, aş spune, şi m-aş mai gândi un pic. Pentru că acest Costel Popovici se antrenează în mod normal  sărind nu în apă, cum ne-am aştepta cu toţii. Ci pe o saltea. Pentru că nu are unde să se antreneze. Şi, cu toate că salturile sale sunt de obicei la saltea, fără nicio noimă, reuşeşte să câştige locul 8 în lume. Nu vreau să mă gândesc la ce e în sufletul lui, ştiind că dacă ar avea o piscină amenajată, ar putea să fie pe locul 1. Sau 2. Sau 3. O performanţă pe care mi-e greu să o înţeleg şi o ambiţie pe care mi-e greu şi să o admir. Frizează cumva nebunia.

În vară se antrena undeva la Sibiu. Unde  pe platforma de antrenament s-a pus un podium de lemn. Care a putrezit, evident, de la umezeală, şi s-a rupt. A căzut, dar din fericire n-a păţit nimic. Aşa că rămâne la salteaua lui.

Probabil nu ştiţi nici că la Sibiu sunt nişte copii care se antrenează pentru campionate de patinaj cumva pe o bucată de pal, dată cu ceară şi mărginită de nişte beţe. Simulatoare, le spune antrenorul. Copiii văd gheaţa cam o dată pe an. Şi ei reuşesc să câştige.

Vedeţi toate cazurile astea într-un reportaj al Ancăi Nastasi, de la Pro Tv. Remarcabil.

Comentarii

comentarii