Am fereastra cu mine și pot să îmi scriu.

Elțin a fost de acord ca Vladimir Bukowski să gireze un proces al comunismului în Rusia și i-a dat acces la arhive. Nu avea voie să folosească instrumente de copiat, dar a copiat acte fără voia lor cu un aparat despre care rușii nu știau oricum că e capabil să copieze. În „Bukowski la Sighet” zice clar că Occidentul s-a opus deschiderii arhivelor KGB. E o vreme ciudată. Nu e nici lapoviță, nici ninsoare. Jumătate de viață a fost paralizată pe jumătate de corp! Îmi fac rău înmormântările, i-am strigat, am o greață fizică de morții apropiați, dar cui îi plac înmormântările, m-a întrebat pe drept. Nu mai știu unde am citit asta: Cum v-ar plăcea să muriți? Sănătos.

Am citit odată un roman, cred că „Amsterdam” se numea, dar nu mi-l mai amintesc. S-a pierdut. Despre scriitor, nu știu. Parcă era japonez.

Sunteți copiii care se lăudau că au un catralion de gume în casă, dar că nu-i lasă părinții să le mestece afară.

–  Filelist?

–  Da, mă, Filelist e ceva pentru români proști.

Noi nu închideam nimic, nici geamuri, nici uși, că locuiam acolo de o mie de ani. Nimeni nu intra în curtea noastră, se știa că tata e violent as fuck. Într-o noapte, „un necunoscut” a intrat în casă și i-a furat lui tata bocancii. Ha-ha-ha. L-am detestat pe tipul ăla, că ne-a furat liniștea, de fapt. Tata dormise de-atunci cu o secure la capul patului.

Dan Vioreanu, 10 August 2012, Bucharest

Ieri mi-am cumpărat roșii eco de la „țărani”. Cică erau 1.1 kg; acasă am ajuns cu 800g. Să mai ai încredere în comerțul tradițional?!

Mi-au dat așa o senzație de claustrare orașele astea mici. Pustiu și negru industrial împrejur. Câte un om din loc în loc. Deja nu mai sunt copii, din ce în ce mai puține case. Sunt atât de rari cei care vorbesc expresiv, nu în conținut, ci în forma de exprimare. Modulația vocii e cumplită, felul în care accentuează cuvintele. Inflamația. Strident, ăsta-i cuvântul care definește cel mai bine ce se întâmplă.

Damn. Delusion.

L-am văzut nu de mult pe Bronislaw nu-mai-știu-cum, polonezul din Solidarność, și am rămas cu gura căscată când am aflat că și la ei tot eșalonul 2 de comuniști a pus mâna pe tot. Am crezut că reforma aia „brutală” a lui Balcerowicz i-a salvat. Bine, și Cehia, care a avut o lustrație mai clară, s-a urnit greu. Polonia, totuși, are o economie mai solidă, însă făcută de urmașii comuniștilor. Doamne, ce oraș e Cracovia, oraș de Ev Mediu. Îmi amintesc o piață cu colonade, clădiri gri-închis, umbre foarte dense. Era august. Țin minte tot fiindcă a fost ultima oară când cineva din familia noastră a fost în străinătate. Asta mi-a dat un ascendent important asupra tuturor. Primul meu oraș din străinătate a fost Parisul – megametropola lumii – în care nu m-am pierdut niciodată. M-am pierdut însă într-un oraș ca Sighet, pentru că în orașele mici nu ai repere, iar străzile sunt traversate de case asemănătoare.

– Foarte prost ultimul Dardenne.

– Sînt niște tîmpiți, nici nu mă așteptam la altceva. Argento e regizor.

Când aveam cămara plină de dulceață de afine, nu suportam să înghit o lingură de dulceață de afine. Acum, când nu mai am cămară, aș mânca numai dulceață de afine. Uneori, când intru într-o măcelărie, salivez dureros, am un puseu de salivație de mă dor glandele. Carnea roșie de pe pulpă… Cred că mi-e foame.

Un bărbat și-a pierdut locul de muncă, cândva, fiindcă la o sindrofie cu delegația de la București a zis că nu înțelege cum dracului „ăia de 50 de ani vin cu secretare de 20”. Terchea-berchea ăștia de 50 de ani, care sunt atrași de oricine le aruncă o a doua privire, își imaginează că-s devastator de fermecători, iar proastele de 20 de ani își imaginează că ăia le vor pentru că sunt frumoase și deștepte – în nici un caz pentru că ar fi accesibile. G-o-o-o-o-o-l! Știm, bărbații își păstrează mai mult timp interesul decât femeile și pot procrea și la 80 de ani. Poveștile alea cu „mă doare capul, burta, îs la ciclu”, nu-s doar povești pentru femei. Femeile sunt puțin excedate de bărbații lor. Bărbații continuă să caute, pe când femeile nu mai pot naște. Oricum ar fi, cert e că m-aș plictisi de moarte lângă una de 20 de ani. I-aș răcni, măi, fato, pe mine nu mă impresionezi ca pe fraieri cu discursurile tale pohetice! Da-s leneș și eu, dă-mă naibii.

Am prietene care se laudă cum le-au agățat (în trecut) nu știu cine, nu știu când și nu văd ce mai adaugă faptul că odată au fost dezirabile. Când suntem tineri, toți suntem dezirabili pentru cineva. Și, ce-i cu asta?! Dar într-o zi, eu însumi m-am trezit bătrân. M-am trezit spunând: Mă, nu mai pot vorbi ani în șir ca să obțin o partidă de sex. Nu mai vreau să spun nimic, spuneam atunci, vreau să fut fără înștiințare.

S., singura femeie în care am încredere oarbă, mi-a cumpărat toamna patriarhului, înainte să plece în alt oraș. Pe prima pagină mi-a scris „Să nu te oprești niciodată din scris”, și eu nu știam unde să pun virgule și unde nu. Nici o condamnare la moarte nu m-ar fi putut înspăimânta mai mult decât propoziția de la începutul toamnei. Dar am fost atât de mândru că am fost condamnat la moarte. S. e o femeie foarte severă, îi plac foarte puține lucruri. Dostoievski, de pildă. Eternitatea care invadează timpul. În prietenie, ca și în iubire, e același „mecanism de îndrăgostire”. O iubire, dacă nu se consumă până la tocirea nebuniei, te bântuie.

– Zici că încă i se mai cimentează mătărânga?

– Da, e mai potent ca mine. El a spus într-un interviu că femeia e stupefiantă.

Am fost prins cu altele, n-am pus mâna pe nimic. Moartea care te aduce în trend. Pleacă lumea din sală în draci. Futu-i, am dat 100 de euro pe bilet. Chiar trebuie să te retragi de la un punct, să mai și taci. În fine, nu se va întâmpla! Ea zicea că el a trădat cauza revoluției și că l-a chemat la un marș pentru pace (!) și el a refuzat. Iar ea, prințesa revoluției, dădea din gură într-un castel pe care și-l cumpărase în Scoția. Păi, să n-o disprețuiești pe Rosa Luxemburg asta de doi bani?! Pizda asta, în loc să bea și ea bere și whisky ca toată lumea. Mi-a părut mereu o femeie de rulotă. Revoluționarele care vor, de fapt, să le reguleze un milionar de pe vremea despărțirii apelor de pământ.

Am primit odată împrumut, pentru o noapte, Ferma animalelor în engleză. Am citit și copiat o noapte pasaje și mi se părea că îl prinsesem pe Dumnezeu de picior. În altă noapte, m-am dus la farmacie; 2-4 aplicații pe zi. Cu pielea mea de teuton aristocrat, s-ar putea s-o pățesc și-n astă noapte! Fuck, mă înham la munci grele și apoi îmi aduc aminte că-s fragil! Mă sperie cât de tare distruge psihicul un corp, cât de tare îl poate îmbătrâni. E și un fel de a renunța la fizic, ca și cum nu mai contează. Încet, ți se schimbă mimica, ca și cum nu mai ai puteri să-ți pui fața de ieșit în lume. Nu-ți mai speli părul, umbli cu ciorapii rupți, prostii care te fac să intri într-un ciclu al depresiei. Nu degeaba se îmbracă conform englezii pentru masa de seară, chiar dacă cinează în junglă!

Citeam ieri despre Sfânta Bernadette și am ajuns la „odorurile sfinților”; când mor, cadavrele sfinților emană, cel mai adesea, un parfum de flori.

Aseară am visat că m-am căsătorit cu o regină și că am spart două clondire de cristal. În Copenhaga sunt 5 grade, în București -12. N-am scris în viața mea un cuvânt; doar scrisori. N-am avut nici o dorință. Nu sunt un vorbitor, sunt o broască țestoasă. Vreau să fiu mângâiat cu ostentație, cu limba pe burtă, încet, că nu se bat turcii la gură-mi! M-am îmblânzit. E mai bărbătesc un răspuns scurt, în treacăt.

O legendă vorbește de un general francez care, aflat într-o expediție, întâlnește o cireadă; un cerb se evidențiase de ceilalți, foarte, foarte frumos. Generalul a vrut să-l vâneze, dar înainte să-l omoare, a apărut o cruce între coarnele cerbului, iar cerbul a început să vorbească: De ce vrei să mă omori? Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Generalul „a căzut” și s-a convertit.

Nu-i oglindire, dar umbră tot e. Nu mi-am simțit niciodată textul în capul cititorului. Să nu știi ce se petrece în capul cititorului cu textul tău!

Nu mai gasesc articolele in care face misto de berard show, carebera socialist vegetarian antisemit hroarnic, dar cu care era totusi priten. Mi se pare totul ff ciudat. Toate astea le transmite euronews german, care ihnsa titreaz totul in engleza. Frate, am stress cu bagaju. Incredibil, ce trip ieftin cu mitralierii, chiar nu are lumea ce rumega. La fixx. Deci bdecit 2 viiewuri am. Bine, e mai tare contrastu altar-necunoastere, barocu gnozei. Am dat join la the golden age of spanish horror am fost respins. Mam infiltrat intro teava de rusi, cetatzeni, sami bag, de prin bielorusia, tot felul de sateliti. Opa, o baba belorusa e in legaturi cu o romanca. Pare o romanca-virus. Sami bag. Poate nu e virus. Cred ca pur si simplu nu stie sa foloseasca calculatoru. Ba ce fraieri sintem, cica e un cod si prinzi toate wirelesurile din jur sui nu mai platesti nik. Sami bag, ma voi interesa. Ba, tu ai vol xanax al lu es.?

—————

foto: © The Chronicle

Comentarii

comentarii