Înainte de a te întoarce

Citesc Travesti, între cuvinte îmi cântă Nina Simone, Who Knows Where The Time Goes, de ce mă aflu aici, te întreb? Când altădată primeam scrisori în care îmi spuneai că „plouă”? Când altădată te gândeai că mi-ar fi plăcut să ascult oceanul? Mai ţii minte, pentru mine ai vorbit cu un proprietar de librărie să păstreze toate cărţile de Beckett. Creai lumea, însă tu m-ai corectat: „Creăm lumea.” „Nu înnebuneşti. Înnebunim.” Cineva ţi-a spus că ai gusturile unei femei divorţate, pentru că atunci când mergeai la teatru, obişnuiai să rezervi două locuri. Eu niciodată acolo. Eu dintotdeauna aici. Mă întrebai dacă ştiu că mâinile emit un anumit număr de fotoni, lumină măsurabilă. Mă întrebai câte simţuri pot folosi într-o singură frază. Ştiai, într-o vreme, că mai mult expir decât inspir. Mi-ai spus că sinceritatea mea face să-ţi tremure carnea. Din scrisorile tale aflam că odată ţi-am spus istoria cuvântului fuck.

Pentru că de ziua mea de naştere nu se întâmplase nimic, m-ai consolat prin a-mi explica secretul degetului ridicat al Sf. Ioan Botezătorul. Mă lăsai să-i spun cum vreau reginei, îmi spuneai că distrug posibilitatea femeilor de a se simţi superioare. Îmi spuneai că te simţi vinovată pentru ora la care îţi scriam. Dar că, drept răsplată, îmi vei povesti episoadele în care Serge Gainsbourg ţi-ar fi spus să taci. Mâine dimineaţă, îmi spuneai, vei fi trează pentru nimic. Într-un octombrie mi-ai numărat minutele de somn, mi-ai cerut să-mi imaginez constant întunericul viu, în aceste versuri, Car j’ai de chaque chose extrait la quintessence/Tu m’as donné ta boue et j’en ai fait de l’or, îmi auzeai vocea. Vorbeai de paradoxul inexistenţei mele, de noi ca de traducerea bilingvă a aceleiaşi vieţi, între noi, ştiam, ne puteam scrie vieţi.

M-ai întrebat odată dacă ştiu care e diferenţa dintre tine şi Nica Rothschild. M-ai întrebat de ce mă obosesc să alterez realitatea, să mai lupt cu adevărul? Odată, ţin minte, mi-ai spus un adevăr: „Mă nelinişteşte simetria.” Mai ştii, ultimele noastre scrisori nici măcar nu au mai fost în limba română. Mi-ai spus în limba engleză că te-ai futut cu unu’, tocmai pentru că nu aducea cu nimic a mine. Am fost nişte laşi.

foto 1: Rareş Petrişor
foto 2: „Basmul” pe care mi l-a trimis spre sfârşit

Comentarii

comentarii

Scroll to top