Homosexual

Abia după ce am corespondat cu un homosexual din armată, am aflat un cuvânt pe care nu l-am folosit niciodată: „cazon”. „Cum se zice în cazon, am pus pușca în teacă”, zice el. A fost în misiuni militare în Irak, Afganistan, Bosnia, Angola… După care s-a retras într-un birou. Râde în sinea lui când își dă seama că acum lucrează într-un mediu dominat de femei și constată că femeile bârfesc mai puțin decât bărbații.

„Dacă cad peste tine, te fac afiș”, dar apoi mă complimentează: „Ești sexy. Din păcate, eu nu-mi pot lăsa barbă și nu pot renunța la KFC. Lucrez în armată”.

Îl întreb cum și-a petrecut ziua. „Normal”, se plânge. „Monoton.”

La „pulă” îi zice „ax”. Mă complimentează: „Ai axul bun”.

N-a mai făcut sex de anul trecut. Mirosul și gustul omului sunt foarte importante pentru el. Crede că în viața anterioară a fost câine.

Nu-i plac filmele porno cu militari.

Cel mai mult îi lipsește să doarmă alături de un bărbat, să-i simtă respirația în ceafă.

Când s-a confesat prietenei lui că e homosexual, ea a izbucnit necontrolat în plâns. Mai în glumă, mai în serios, îi spusese și înainte, dar ea credea mereu că e o glumă. „Eu, care nu aveam nici un gest de gay, și totuși eram gay. Viața bate filmul.”

Acum 19 ani l-a întâlnit pe cel cu care a stat într-o relație 18 ani. „Și el foarte masculin. A fost dragoste la prima vedere. Ne-am agățat pe stradă. Și am stat 3 luni până am făcut sex. El evreu, eu român. Eu tânăr ofițer, el încă student la Cibernetică.”

N-am putut să fac o adâncitură în despărțirea lor.

Îl întreb când și-a dat seama că e homosexual. „Pe la 25 de ani.” Dar până atunci, „am futut destule femei”. Îl întreb dacă simțea plăcere când se futea cu femei. „Sexual era OK, dar afectiv, nu. Adică era ceva mecanic. Nu simțeam afecțiune, și eu sunt un tip consumator de afecțiune.” Îl întreb când a renunțat să se fută cu femei. „Când m-am îndrăgostit de Adi. Atunci mi-am dat seama că iubesc cu adevărat.” Îl întreb dacă s-a mai futut cu femei de-atunci. „Nu, că nu îmi place să-mi bat joc de oameni.”

Îl întreb dacă a omorât. „Doar în legitimă apărare. Câțiva.” Îl întreb ce simți când omori un om. „Simți că te naști a doua oară.”

Știi, continuă el, de fapt sunt un om bun, numai că viața îți oferă multe ocazii în care nu ai încotro.

„Eu doar am pus mâna pe un pistol adevărat”, mă dau mare-mic.
„Păi, și pe pistolul meu când pui mâna?” mă întreabă el nerăbdător și nedumerit totodată.

Avem și o discuție despre muzică.

El: „Eu sunt fan Björk. E o tipă urâtă, dar frumoasă. Ai văzut filmul cu ea?”

Eu: „Dancer in the Dark?”

El: „Da, frate, am plâns la filmul ăla de simțeam că nu mai pot.”

Cum rezistă un bărbat sensibil în armată atâția ani?

„Sunt o combinație de sensibil și dur. Adică sunt mai mult introvertit. Și nu spun foarte ușor te iubesc. Sunt mai instinctual. Mă obosesc oamenii care au prea multă încredere în ei. Și câteodată nu vorbesc. Adică nu-mi place să vorbesc când mă fut”, și râde iar.

„Poate nu am o impresie foarte bună despre mine”, se întristează după câteva ore. Îl întreb ce îl nemulțumește la el. „Păi, aș vrea să slăbesc”, îmi răspunde ca la automat.

Sunt foarte sincer cu el: „Ai o statură foarte virilă”.

„Știi cum e, eu sunt atras de opusul meu… Adică să simt și eu un os, ceva…”

Abia acum devine și pentru mine limpede că în viața anterioară a fost câine.

Înainte să ne luăm la revedere, e cuprins de un regret:

„Aș vrea să dormim împreună, dar eu încep programul devreme, trebuie să mă trezesc la 6”.

666




foto © The Chronicle [.ro]

Comentarii

comentarii

Scroll to top