Poate fi filmul porno? Un scenariu dezirabil ar fi cariera mea pozitivistă, care a început, fără acte, odată cu vizionarea unui film porno, alături de o prietenă sărbătorită de Florii, pe când eram, o, atât de fragili, o, atât de piele cu cruste de lapte praf şi pulbere interstelară. La vârsta pe care o aveam atunci, nu auzisem de Google, de Războiul de 30 de ani sau de Marea Unire din 1918. Ştiam de futai însă, că există, şi că suntem români, şi morţii ei. Şi o întreb eu, înainte să mergem la şcoală, ai văzut vreodată un film porno? Cred că mi-a zis ceva de maică-sa…, dar eu am dedus că da; în fine, stăteam fiecare pe scaunul lui în faţa ecranului calculatorului, în timp ce cd-rom-ul forjgăia ca un crater. Ne-am uitat la filmul ăla porno ca la nişte desene animate, era o hipnoză, putea să ne tot cheme mama să mâncăm, că nu ne dezlipeam în veci. Acum, uitându-mă din planuri spaţiale, nu ştiu ce se petrecea în capul meu şi nici în cel al bietei fetiţe de aceeaşi vârstă cu mine. Nu ştiu dacă, mai apoi, ne-am mai dus la şcoală. A fost ca în povestea avortului, nu am mai pomenit niciodată despre lucrul ăsta.

Cert e că în viaţa mea s-a produs un declic, m-am apucat să scriu pornografii, mi-am formulat atunci şi o ipoteză, trebuie să scriu intenţionat incorect gramatical, nu ştiam prea multe cuvinte, cele mai dese erau futut, pizdă, pulă, dar foloseam printre şi cuvinte romantice, precum lună, camion sau stele. Colegilor mei le plăcea să citească dintr-ale mele, erau despre pizdă şi pulă, dar nu le plăcea să se pronunţe cu privire la pizdă şi pulă. Ei, în punctul ăsta se ajunge la sensibilităţi şi complicaţii. Se amuzau teribil colegii mei, bag seamă, de mă tot întrebau prin pauze, ai mai scris?, ai mai scris?, şi uite aşa îmi consumam eu pauzele de masă. Ajunseserăm să scriem amândoi, eu şi ea, poeme sexuale şi să citim „literatură interzisă” sub streaşina casei. Nu cred că s-au mai pomenit porţii mai grozave de râs ca atunci. Împreună, am umplut sute de pagini, împroşcate cu tot ce e mai scârbavnic în existenţă şi creaţie. Deveniserăm clasici şi nimeni nu putea îndrăzni să ne întreacă la categoria grea. În timp, am început să fiu dezamăgit de ea, sub aspect literar, am crezut că o fi ajuns la o limită, ce lame fucking, fato, nu mai poţi, şi am înştiinţat-o că eu renunţ la asta şi mă apuc de altceva. De lucruri serioase. Am aruncat tot, de frică. La şcoală, ei ne duceau dorul. Ea a ales să se facă profesoară, eu să mă duc pe pulă.

Între noi s-a iscat o ceartă, i-am tras nişte pumni, mi-a tras nişte picioare şi pumni, şi apoi am intrat într-o criză mistică precoce, cu punctul culminant în care m-am trântit în pat, cu mâinile întinse ca ale lui Iisus pe cruce, urlând lui Dumnezeu să mă omoare în pula calului. Evident, m-a lăsat să mă târăsc. Am făcut o cură de pule şi pizde intertextuale vreme lungă şi am presupus că pasul următor va fi să mă călugăresc. Aş putea să îmi rezum copilăria chiar într-o formulare, consum, până la secare, al eroticii şi al ideii de sex. E foarte nasol să bagi mâna la pizdă cu premeditare şi să crezi că-s doar două tipuri de sex, sex oral şi sex total, să le practici fără să ştii ce implică asta, în vreme ce alţii, din aceeaşi generaţie cu tine, fac castele de nisip şi se plâng că părinţii nu le cumpără o nenorocită îngheţată. Am dedus că mă trag de undeva din secolul al XVII-lea şi că trăiesc într-o casă a Sodomei. Am ajuns în cercuri în care se terfeleau femei mature, cu câţiva ani buni înaintate în vârstă, printre care se număra şi cea mai curtată şi adorată din oraş; ca puşti, e prea puţin spus că te simţeai privilegiat că o astfel de femeie se înhăitează cu tine, şi eram acolo adunaţi, cei de la bloc, şi nu pot să uit stânjeneala pe care am – şi i-am făcut un masaj –, simţit-o când ea m-a întrebat dacă mă masturbez, sau înfrângerea încasată direct în moacă, atunci când cel de lângă mine i-a spus că da, se masturbează. Ne-a mai întrebat şi de câte ori ne masturbăm pe zi. Parcă el a spus de trei ori. Am zis şi eu un da sfielnic, ca din gura unei fetiţe virgine de la ţară. Imaginaţi-mă. În ce încurcătură.

„Mă masturbez”. Aşa îşi începea editorialul XXX un englez. Când am citit asta, am crezut că sunt, întru-câtva, mai aproape de tot adevărul pe care îl fute în cur-de-amiază prohodul ştiinţific al istoriei. M-am întrebat cum de s-a putut minţi în asemenea cantitate, fără direcţie, cum de s-a îndrăznit să se treacă peste treaptă şi să se ajungă tocmai la universuri cilindrice, când totul ar fi trebuit să înceapă cu „mă masturbez”, o informaţie suficientă cât să-ţi cadă falca la vederea cerului. Ori de câte ori cineva nu va spune de bunăvoie, ca şi când s-ar prezenta cuiva, că se masturbezează, îi va fi dat să se ia în bătaie de joc. Sau, să nu fiu pastor până la capăt, am să reformulez, doar sunt un sacrificiu: ori de câte ori nu voi spune de bunăvoie, ca şi când m-aş prezenta cuiva, că mă masturbez, îmi va fi dat să mă iau în bătaie de joc. Pentru aprofundarea subiectelor discutate, se poate trage cu ochiul la: Only Blowjob, Barely 18, Fuck Me Like You Hate Me sau I Fucked A Girl And I Liked It. Nu am mai apucat să mă uit la ele, dar titlurile (observaţi) sunt mai realiste ca un roman de Voltaire. Ipoteza, fundamentată în experienţele mele timpurii: porno-ul este ce a fost iubirea de secol XVIII pentru scris.

De aici rupem puţin firul.

Comentarii

comentarii