We have a winner!
Bogdan Asaftei, 03.12.2009, 16:33
Jocul dublu şi asocierea concurenţială fac din Crin Antonescu şi PNL câştigătorii acestor alegeri
O analiză strategică asupra alegerilor prezidenţiale arată că avem deja un candidat care şi-a maximizat puternic câştigurile. Oricare ar fi rezultatul acestor alegeri, un lucru este clar: avem deja un câştigător. El este Crin Antonescu, alături de Partidul Naţional Liberal. Antonescu şi PNL sunt câştigătorii cerţi ai acestor alegeri pentru că au aplicat stilul de luptă de până acum al altor două partide, PSD şi PD-L. Adică strategia jocului dublu şi a asocierii concurenţiale. Mai mult, această strategie poate împinge grupul liberal în competiţia pentru cel mai puternic partid din România. Viitorul este deschis.
Jocul dublu între trei
Să revenim la alegerile din această săptămână. Liberalii au de câştigat indiferent de numele viitorului preşedinte, Băsescu sau Geoană. Strategia a fost simplă: au pariat pe PSD, iar dacă Geoană ajunge preşedinte, ei sunt la guvernare. Din pole-position chiar, având nominalizarea de premier. În a doua variantă, cu Băsescu obţinând un nou mandat, avantajul este tot de partea liberalilor. Pentru că aceste alegeri configurează atât Guvernul şi Parlamentul. Să fie clar! Aceste alegeri au impact atât asupra viitorului Guvern, cât şi asupra poziţionării taberelor din Parlament. Iar pentru a realiza un Guvern cu susţinere parlamentară, Băsescu şi PD-L au nevoie de un partener. Şanse mai mari de a deveni acest partener le au liberalii, nu social-democraţii. De altfel, au existat mai multe semnale de apropiere între cele două partide, ce-i drept timide. O coaliţie de guvernare între PD-L şi PSD are prea puţine şanse de succes, având în vedere două aspecte majore: guvernarea recentă şi războiul din campanie.
Asociere de tip concurenţial
Cum a ajuns Partidul Naţional Liberal să se joace cu ‘oamenii’ mari? Din 1989 încoace, PNL a fost mai mult un partid de locul trei, care nu reuşea să spargă gheaţa către poziţia de lider al clasamentului. Destul de târziu, liberalii au învăţat şi au aplicat reţeta de succes al celor două partide: jocul dublu şi asocierea concurenţială.
Strategia jocului dublu necesită, în primul rând, o asociere. Un partid nu poate creşte singur, trebuie să facă parte dintr-o structură de guvernare. Iar în acea structură, fiecare partid va încerca să-şi devoreze partenerul de guvernare. Aceasta este prima etapă a succesului. De altfel, cele mai multe asocieri dintre partide reprezintă o structură competiţională. Mai exact, un ansamblu bazat pe concurenţă şi nu pe cooperare. În a doua etapă, dacă nu a ajuns suficient de puternic pentru a guverna singur, fiecare partid va lăsa o portiţă deschisă către un alt partener, către o altă asociere. Şi către o altă devorare.
PSD, victorii la pas. PD-L, cele mai multe competiţii
PSD, cu toate metamorfozele sale terminologice, a avut, până în acest moment, cel mai bun randament: a obţinut victorii clare la alegerile din 1990, 1992 şi 2000. Pentru că victoriile au fost destul de puternice, social-democraţii nu s-au aliat decât cu partide mici, care nu s-au pretat la luptă directă în interiorul asocierii. PSD a jucat rolul Fratelui cel Mare, fără a fi în competiţie cu ceilalţi membri politici ai ‘asociaţiei’ de guvernare. Examenul maturităţii a venit în acest an, când au jucat cartea guvernării împreună cu PD-L. Deocamdată, din această asociere nu a ieşit nici un câştigător.
La rândul lor, democraţii s-au născut cu handicapul partidului cu rol secundar. Ei nu au putut adopta strategia PSD-ului, care a pornit de pe poziţia Fratelui cel Mare. PD-L a trebuit să vină de pe poziţia secundă, de al doilea partid dintr-o asociere politică. Primul conflict de acest gen a avut loc în momentul în care s-au rupt şi s-a născut din FSN. Este şi singura înfrângere de până acum a democraţilor. Neputând să se impună în asocierea numită FSN, au ales înfrângerea şi exilarea din acest partid. Au urmat însă două victorii mari, două asocieri politice din care au ieşit învingători. Este vorba de Convenţia Democrată şi Alianţa DA. Toate aceste trei asocieri (în interiorul FSN şi din celelalte două coaliţii) au avut o natură concurenţială pentru democraţi. O patra asociere, de aproape un an de zile, a avut loc în acest an, cu PSD. După cum spuneam, din această asociere nu a câştigat deocamdată nimeni, fiind o remiză albă.
PNL este acum exact în situaţia PD-L. Indiferent de cine va învinge în aceste alegeri, el are de câştigat: poate ajunge la guvernare şi poate deveni al doilea partid din România. Implicit, intră în luptă directă cu primul partid pentru a obţine supremaţia totală. De aici, pot exista două direcţii: poate deveni partidul numărul unu sau poate reajunge partidul numărul trei. Depinde de capacitatea de a devora partidul adversar. Ori, aici intervine factorul uman, liderii, individualităţile, persoanele cu priză la public. Din nefericire, liberalii nu au astfel de personalităţi. Nici PSD nu prea are. Singurul lider autentic este în acest moment Traian Băsescu. O dovadă în acest sens este că, pentru a fi învins, a fost nevoie ca ceilalţi candidaţi să-şi unească forţele.
