În cartea lui Ioan Chirilă, „Zile şi nopţi pe stadion”, apare o fotografie în care jucătorii României ascultau intonarea imnurilor, înaintea începerii celebrului meci cu Italia din primăvara lui ‘83. Chirilă punctează o definiţie memorabilă legată de ipostaza lui Balaci în acel moment. „Relaxat în concentrare”, aşa îl definea Ioan Chirilă pe decarul oltean. „Relaxat în concentrare”, cam asta mi s-a părut cheia alegerii lui Răzvan Lucescu la „naţională”. Faţă de el, Dan Petrescu e prea concentrat pentru lumea românească (pînă la a deveni încordat şi coleric), iar Hagi – supus unor şocuri repetate de cîţiva ani încoace – sugerează imaginea unui om care se concentrează mai lent şi mai greu decît e nevoie.

„Naţionala” de acum se află pe o buclă ce se pliază impecabil pe profilul lui Răzvan Lucescu. Să ne amintim. Răzvan a preluat Rapidul în 2004. O echipă de bun simţ, fără sclipiri şi fără personalităţi grele. În doi ani, Rapidul a ajuns în sferturile Cupei UEFA. Cu Măldărăşanu, cu Ilyes, cu Dani Coman, cu Buga, cu Maftei şi Nicolae Grigore.

Rapidul de atunci aduce mult cu naţionala de acum, una mai degrabă umilă şi cam traumatizată de înnegurarea lui Piţurcă. Este adevărat, Mutu şi Chivu sînt valoroşi şi au personalitate, dar cota echipei în ansamblu este modestă.

În schimb, Mutu şi Chivu au toate datele pe care le avea Hagi înainte să „explodeze” la Brescia şi, apoi, la World Cup ’94: maturitate, vîrf de potenţial, sete de o mare performanţă cu naţionala. Le trebuie doar un „vraci”, care să le elibereze potenţialul în mod controlat. Piţurcă i-a lăsat să devină şefi, dar „naţionala” n-are nevoie de şefi, ci de lideri.

La fel ca la Rapid în 2004, Răzvan Lucescu are doi ani disponibili în care poate face dintr-o naţională civilizată, dar modestă, o echipă de top. Are jucători care îşi cunosc lungul nasului, dar are şi liderii necesari. Şi mai are ceva: timp pentru drive-teste. Cinci luni şi cinci meciuri oficiale, cu echipe puternice (Franţa, Serbia, Lituania), dar fără presiune de obiectiv pentru el. Cinci luni şi cinci meciuri în care poate testa trasee şi jucători şi poate structura echipa.

Naţionala de acum oferă exact materialul de construcţie care i se potriveşte lui Răzvan. Aproape şocant, de altfel, jucătorii „generaţiei de aur” n-au contestat numirea lui (în defavoarea unuia de-al lor). Or, dacă te gîndeşti ce „esprit de corps” avea acea echipă, ai dovada cea mai clară că asta-i zodia bună a tînărului Lucescu. Să vedem dacă alchimia lui va funcţiona.

Comentarii

comentarii