Născută în aceeaşi zi cu supravieţuitoarea unui important naufragiu, ora 10.30 a.m., prea devreme pentru a primi cecul de 5000 de lei acordat de Poşta Română născuţilor răbdători, crescută fără bonă, educată vulgar, în şcoli de cartier, infiltrată ulterior în cercuri închise al căror diametru încă este uşor observabil prin intermediul unui microscop tip Optik Cabinet. Realizatoare de ierbar şi insectar.

George Şerban: Ce carte/cărţi citeşti acum?
Ora 25: „Railsea” de China Miéville.

George Şerban: De ce te temi cel mai mult?
Ora 25: De scofâlcirea interioară. Mă solicită tot mai mult ţinerea ei la o cât de mică distanţă.

George Şerban: Electric sau acustic?
Ora 25: Acustic, acustic simulat electric.

George Şerban: Ce este adevărul?
Ora 25: Unitatea de măsură a subiectivismului.

George Şerban: Unde eşti acum?
Ora 25: În cureaua ceasului; coeficientul de dilatare termică a curelei e mai mic decât cel al dilatării încheieturii, aşa că, la 40° C, poziţionarea în curea e constrictor de exactă; bate de 16h00.

George Şerban: Crezi în viaţa de apoi?
Ora 25: Nu. Cred că dispărem cu totul şi cu totul. Dar îmi place viaţa de apoi. E grozavă. Poţi s-o burduşeşti cu fericire şi nu pocneşte, nuuu. E mai tare ca sacul lui Moş Crăciun, e un sac gol.

George Şerban: Care este cel mai straniu lucru care ţi s-a întâmplat?
Ora 25: Felul în care a început să strălucească şarpele după ce l-am omorât. L-am frânt cu sapa. Conform instructajului. Dacă vezi un şarpe, îl omori. Scurt. Imediat după, a început să strălucească multicolor, intenţionat şi cumva zâmbitor. Aşa am aflat că m-au păcălit. Dar nu descoperirea că m-au păcălit a fost stranie. Ci felul lui de a transmite, plimbând lumina din solz în solz.

George Şerban: Ne poţi numi trei evenimente istorice la care ţi-ai fi dorit să asişti?
Ora 25: La trei nunţi împărăteşti, în China Imperială.

George Şerban: Care este cel mai sentimental cântec pe care l-ai ascultat vreodată?
Ora 25: Collen – „I’ll Read You A Story”.

George Şerban: Îţi place sushi?
Ora 25: Nu-l gust nici măcar vizual. Mi-am forjat papilele şi pupilele în păpări mai puţin diafane.

George Şerban: Ce-i de făcut dacă nici anul ăsta nu vine sfârşitul lumii?
Ora 25: De observat sfârşitul propriu. Cu cât observi mai atent şi eşti mai absorbit, cu atât se apropie mai rapid.

George Şerban: Cu ce impresii ai părăsi astăzi Pământul?
Ora 25: A fost frumos, mai ales în apă, ce păcat că nu putem să luăm şi balena albastră cu noi !

George Şerban: La ce te duce gândul când auzi de „drepturile omului”?
Ora 25: La oferte „irezistibile”, la amplasarea omului între drepturi ca într-un sac de dormit plin de purici.

George Şerban: Lucrul pe care îl cauţi şi încă nu l-ai găsit?
Ora 25: Un mod de-a nu mă înnămoli în mine însămi, o atenuare care să nu fie evaziune.

George Şerban: Ce este un poem?
Ora 25: O lentilă de contact.

George Şerban: Totul e relativ?
Ora 25: Nu. În schimb, curge.

George Şerban: La ce e bună raţiunea?
Ora 25: La simţire.

George Şerban: Eşti fericită?
Ora 25: Nu, dar am motive să fiu.

George Şerban: În ce măsură Kafka ar fi avut probleme cu legea?
Ora 25: Structurale. Când te hrăneşti din internalizarea constrângerilor, legea e un aliment de bază.

George Şerban: Ce plănuieşti să faci mâine?
Ora 25: Plănuiesc mai mult să rezist ispitei de a face. Draperiile trase, genunchii la gură, cam atât.

George Şerban: Un artist pe care îl recomanzi şi un motiv pentru care merită să-i acordăm atenţia?
Ora 25: Scriitorul Lu Jiamin alias Jiang Rong. Motivul: ştiţi prea puţine lucruri despre lup, iar el a scris o preafrumoasă carte despre lup. (v. ed. Curtea Veche)

George Şerban: Viaţa este suficientă?
Ora 25: Să mai dai şi la alţii!

George Şerban: Ce ne poţi spune despre Paris?
Ora 25: Paris trebuie să fi fost un tip deosebit de plat din moment ce a ales o zeiţă din trei. A avut ocazia de a interpreta frumuseţea, iar el a lăsat-o aşa, neinterpretată, halcă-ntreagă. Apoi, cu puţin ajutor, l-a ucis şi pe Ahile, devastându-mi o vacanţă de vară. Şi eram doar un copil.

George Şerban: Cine l-a ucis pe Kennedy, până la urmă?
Ora 25: Un nepriceput, se pare; aud că victima încă mai mişcă.

George Şerban: Ce progres semnificativ sesizezi de la viaţa din peşteri încoace?
Ora 25: Umbrele de pe pereţii peşterii: virtualizarea.

George Şerban: Iluzia pe care refuzi să o confrunţi cu realitatea concretă?
Ora 25: Fără confruntare nu ştiu cum se stabileşte caracterul iluzoriu al unui lucru. Dar sigur elaborez proiecţii legănătoare despre lucruri pe care le cunosc foarte puţin, ancorându-mă în refuzul de a le cunoaşte mai bine.

George Şerban: O întrebare pentru posteritate?
Ora 25: La mine sau la tine?

—————

Ora25 este unul din cele 11 bloguri incluse în Raportul final asupra blogosferei româneşti, alcătuit de The Chronicle.

foto © Ora25

Comentarii

comentarii