Critica literară nu este o critică a raţiunii pure (zicem noi).
Chestionarul The Chronicle vs. Marius Chivu
George Şerban: Ce carte/cărţi citeşti acum?
Marius Chivu: Stop What You`re Doing And Read This!, o antologie britanică de eseuri literare, un The New Yorker de acum două luni şi NME de săptămîna trecută.
G.Ş.: De ce te temi cel mai mult?
Marius Chivu: De răspunsul la această întrebare.
G.Ş.: Electric sau acustic?
Marius Chivu: Pink Floyd.
G.Ş.: Ce este adevărul?
Marius Chivu: Pff!
G.Ş.: Unde eşti acum?
Marius Chivu: Într-o cameră însorită, plină de praf, ascultînd noul album al lui Stuart McCallum.
G.Ş.: Crezi în viaţa de apoi?
Marius Chivu: Prefer să nu.
G.Ş.: Care este cel mai straniu lucru care ţi s-a întâmplat?
Marius Chivu: Am visat moartea cuiva drag exact în timp ce se întîmpla.
G.Ş.: Care este cel mai sentimental cântec pe care l-ai ascultat vreodată?
Marius Chivu: Emerson, Lake & Palmer – „C`est la vie!”
G.Ş.: Îţi place sushi?
Marius Chivu: Prefer alte feluri japoneze.
G.Ş.: Ce-i de făcut dacă nici anul ăsta nu vine sfârşitul lumii?
Marius Chivu: Să nu deznădăjduim.
G.Ş.: Cu ce impresii ai părăsi astăzi Pământul?
Marius Chivu: Puternice şi amestecate.
G.Ş.: La ce te duce gândul când auzi de „drepturile omului”?
Marius Chivu: La toate statele unde acestea nu se aplică sub ochii întregii lumi.
G.Ş.: Lucrul pe care îl cauţi şi încă nu l-ai găsit?
Marius Chivu: O anumită amintire.
G.Ş.: Ce este un poem?
Marius Chivu: Tot ce vrea el să fie.
G.Ş.: Totul e relativ?
Marius Chivu: Oarecum.
G.Ş.: La ce e bună raţiunea?
Marius Chivu: La îndoială.
G.Ş.: Eşti fericit?
Marius Chivu: Posibil.
G.Ş.: În ce măsură Kafka ar fi avut probleme cu legea?
Marius Chivu: N-ar fi avut probleme cu legea, ci cu taxele.
G.Ş.: Ce plănuieşti să faci mâine?
Marius Chivu: Ce amîn astăzi. Şi să mănînc un pomelo.
G.Ş.: Un artist pe care îl recomanzi şi un motiv pentru care merită să-i acordăm atenţia?
Marius Chivu: Jason deCaires Taylor. Pentru că a întors umanitatea în apă.
G.Ş.: Viaţa este suficientă?
Marius Chivu: Pentru ce?
G.Ş.: Ce ne poţi spune despre Paris?
Marius Chivu: A rămas fără parizieni.
G.Ş.: Cine l-a ucis pe Kennedy, până la urmă?
Marius Chivu: Kennedy n-a murit, a fost o înscenare a serviciilor secrete americane.
G.Ş.: Ce progres semnificativ sesizezi de la viaţa din peşteri încoace?
Marius Chivu: Limbajul.
G.Ş.: Iluzia pe care refuzi să o confrunţi cu realitatea concretă?
Marius Chivu: Că Pămîntul, as we know it, e pe ducă.
G.Ş.: O întrebare pentru posteritate?
Marius Chivu: Sînteţi OK?
———————-
Marius Chivu citeşte cărţi. Prefaţează cărţi (Anton Holban – „Conversaţii cu o moartă”) şi traduce cărţi (Tim Burton – „Melancolica moarte a Băiatului-stridie”). Coordonează cărţi („Cartea cu bunici”) şi participă la antologii („Povestiri erotice româneşti”). Realizează emisiuni despre cărţi („Citeşte & dă mai departe!”, 2008) şi publică în cele mai importante publicaţii din România. La două dintre ele, este chiar redactor-editor (Dilema Veche şi Dilemateca).
Gândindu-ne, întrucâtva, la un New York Times Book Review, vom surprinde, poate, perspectivele lui Marius Chivu vis-à-vis de „utilităţile” criticii. Citindu-i cronicile, am putea ghici o necredinţă în posteritate (dacă mai are sens să o spunem, o spunem: posteritatea nu există). Credem că acesta este şi motivul pentru care propunerile [critice ale] lui Marius Chivu sunt printre puţinele suportabile şi citite cu drag de non-critici, non-recenzaţi, non-areal-academic. Într-o perioadă în care critica mai mult înnoadă decât descâlceşte, în care critica îşi dă mai mare importanţă decât literatura, preluându-i, sub şantaj, din particularităţi (vorbim de „critică elitistă”, „critică ermetică” ?!), Marius Chivu a înţeles.
foto © Antonio Cioarek
Comentarii comentarii
|