Da, doamnelor şi domnilor, sufletele noastre, articulate, schilodite, suple, schizoide, umilite, înaripate ascund în ele, fără excepţie, un copil. Unii dintre noi zâmbesc în faţa unei biciclete. Alţii lovesc cu şpiţul pantofului o piatră; ba unii chiar se încumetă la un dribling cu un cotor de măr. Femeile îşi iubesc proiectele ca pe nişte păpuşi şi îşi prind cleme roz în păr şi la 80 de de ani. Ne raportăm de multe ori în joacă la viaţă, oricât de serios ne-ar lovi.

Răsfoiam în copilărie revistele cu Rahan ca pe nişte cărţi ilegale; am avut colecţie de surprize cu vedeta Lamborghi Countach şi Corvette. Am irosit vieţi de fluturi în inscetare şi am chinuit sute de muşte cu experimentele mele pre-aerodinamice.

Pentru mulţi o minge era paradisul. Am spart zeci de mingi, mi-am zdrelit genunchii, coatele, fruntea în tot soiul de meciuri şi miuţe, pariuri şi întreceri mai mult sau mai puţin stupide. Dar am rămas mereu interzis în faţa motoarelor (în special de maşină), a mecanismelor, a detaliilor care le compun. Pasiunea mea nu depăşeşte limitele obsedatului ordinar: am ştiut unde e şi ce face jiglerul, de ce nu e bine să ai delcoul aburit, de ce nu moare electromotorul şi alte chichiţe pe care aproape orice şofer le ştie = ar trebui să le ştie.

Mai târziu am uitat maşinile, dar am descoperit piloţii. Fără ei, automobilele au aceeaşi valoare cu machetele Matchbox – altă marfă de contrabandă pe vremea când eram copil. Joe Amato, Alberto Ascari, Jack Brabham, Graham Hill, Niki Lauda, Stirling Moss, Nelson Piquet, Alain Prost, Ayrton Senna, Michael Schumacher şi mulţi alţii.

Aceşti piloţi, pe lângă faptul că au fost nişte mari sportivi, au fost sau sunt supraoameni, supereroii moderni. Rezistă, în nişte condiţii inumane, la acceleraţii mai mari decât în laboratoarele NASA, la deceleraţii care ar provoca altora moartea, scapă nevătămaţi ca prin urechile acului de accidente incredibile. Mor.

Sâmbătă începe cursa de 24 de ore de la Le Mans. Un spectacol atât de puţin mediatizat în România, din păcate. Vă invit să vă uitaţi pe Eurosport, canal care va urmări live tot ce se întâmplă acolo şi să vă documentaţi de aici. E un spectacol incredibil. O probă care stabileşte noi limite pentru oameni şi maşini, deopotrivă. 24 Heures du Mans e vata mea de zahăr.

Comentarii

comentarii