Joana Nenu: „Bărbaţii îmbătrânesc mai frumos.”

By The Chronicle / 22 May 2013 / Opinion

Cu Joana am golit portofelul punând pe foaie cea mai scandaloasă expoziţie de fotografie ce va fi fost expusă în România. Eu mă îngrozeam de ce zice ea, ea se îngrozea de ce ziceam eu, aşa că ni s-a părut OK ce ni se întâmplă. Bine, într-una dintre variante trebuia să apară penisul meu care făcea nişte chestii repetitive, dar am renunţat la asta. Era prea cuminţică treaba, în comparaţie cu raportul final. Şi dup-asta o să vindem toată expoziţia, la pachet, cu câteva zeci de mii de euro şi o să ne distrăm de mama focului la 5*****. 9 nu ne plac donaţiile şi voluntariatele. Şi, mă rog, dup-asta ne-am zis că, dacă în 2-3 ani nu vine Isus pe pământ sau ceva asemănător, o să renunţăm la tot, plecăm în Lebanon, Texas, o să cumpărăm o coajă pe patru roţi pe care-o s-o aruncăm în şanţ, odată ajunşi la destinaţie şi bla. Ni s-a părut OK planul, măcar o să avem ce asculta pe drumurile Americii punctate de un Burger King, de un Fried Potatoes at McGee, de o seringă la marginea şoselei de care n-o să ne-atingem, de o viaţă fără de moarte, adică asta:

The Chronicle: Ce carte/cărţi citeşti acum?
Joana Nenu: Jurnalul lui Mihail Sebastian.

The Chronicle: Ce făceai acum o orã?
Joana Nenu: Mă uitam la Game of Thrones.

The Chronicle: Spune-ne ceva despre locul în care te-ai născut?
Joana Nenu: Seminţe, paiete, ştrasuri, Dacii tunate.

The Chronicle: De ce te temi cel mai mult?
Joana Nenu: Cutremure.

The Chronicle: Complează următoarea propoziţie: „După ce am citit despre violenţă…”
Joana Nenu: http://i0.kym-cdn.com/photos/images/original/000/131/351/eb6.jpg?1307463786.

The Chronicle: Electric sau acustic?
Joana Nenu: Se completează. Deci ambele.

The Chronicle: Unde eşti acum?
Joana Nenu: De unde am plecat.

The Chronicle: Ce te ţine trează noaptea?
Joana Nenu: Retardările de pe tumblr, mutatul mobilei vecinilor de jos, maneaua din blocul alăturat.

The Chronicle: Crezi în viaţa de apoi?
Joana Nenu: Clar.

The Chronicle: Care este cel mai straniu lucru care ţi s-a întâmplat?
Joana Nenu: Am ajuns la punctul ăla în care chiar nu mai fac diferenţa între normal şi straniu.

The Chronicle: Ne poţi numi trei evenimente istorice la care ţi-ai fi dorit sã asişti?
Joana Nenu: Unul singur: Woodstock.

The Chronicle: Care este cel mai sentimental cântec pe care l-ai ascultat vreodată?
Joana Nenu: Sentimental e tot jazz-ul şi chiar acum ascult Chet Baker, dar mă duc puţin şi pe partea acustică şi aş zice ceva de la Iron & Wine. Tot aici trebuie să menţionez ultimul cover de la Tame Impala, care nu e rău deloc.

The Chronicle: Să presupunem că ţi-ai „căutat” măcar o dată numele pe Google. Ce ai învăţat din voiajul ăsta virtual şi ce amintire a păstrat Google despre tine?
Joana Nenu: Am prea multe conturi pe 546546446 de site-uri şi platforme şi e haos.

The Chronicle: Îţi place sushi?
Joana Nenu: Da, până şi ăla ieftin de supermarket.

The Chronicle: Ce-i de făcut dacă nici anul ăsta nu vine sfârşitul lumii?
Joana Nenu: Căcat, nu ştiu… Nu m-am mai gândit la asta de când a trecut 2012.

The Chronicle: Există cuvinte fără sens?
Joana Nenu: Există şi acţiuni fără sens.

The Chronicle: Cu ce impresii ai părăsi astăzi Pământul?
Joana Nenu: Hopeless bastards.

The Chronicle: Filmul lui Godard Une femme est une femme a fost criticat drept un film misoginist. Ca exemplu, replica „Cred că femeile n-ar trebui să depăşească vârsta de 25 de ani” a fost considerată ofensatoare la adresa femeilor. Eu cred că sună mai mult a declaraţie de iubire. Tu ce crezi?
Joana Nenu: Mi se pare normal, bărbaţii îmbătrânesc mai frumos.

The Chronicle: La ce te duce gândul când auzi de „drepturile omului”?
Joana Nenu: La ignoranţă.

The Chronicle: Pe ce dai banii?
Joana Nenu: Pe bere nefiltrată şi piese de pe Beatport.

The Chronicle: Totul e relativ?
Joana Nenu: Da.

The Chronicle: La ce e bună raţiunea?
Joana Nenu: Să te desumfle atunci când ai ajuns prea sus.

The Chronicle: Eşti fericită?
Joana Nenu: Mai am puţin.

The Chronicle: Ce plănuieşti să faci mâine?
Joana Nenu: Să ajung la patru muzee de care n-am auzit niciodată şi nici prin cap nu mi-a trecut că am avea aşa ceva în Bucureşti.

The Chronicle: Un artist pe care îl recomanzi şi un motiv pentru care merită să-i acordăm atenţia?
Joana Nenu: Charles Bergquist – a lucrat cu Tycho, Caribou, Matthew Dear pentru diverse artworks şi videos. E de moment.

The Chronicle: Viaţa este suficientă?
Joana Nenu: Doar dacă ajungi să atingi toate punctele pe care ţi le-ai propus. (Mă îndoiesc.)

The Chronicle: Gândeşte-te la o întrebare şi răspunde la ea, fără să menţionezi întrebarea.
Joana Nenu: Mi s-a învineţit mâna.

The Chronicle: Ce ne poţi spune despre Paris?
Joana Nenu: În niciun caz aşa cum mi-l imaginam, dar au cartierul ăla mişto, La Défense.

The Chronicle: Prietena mea din copilărie face videochat. Prietena ta din copilărie ce face?
Joana Nenu: Are deja doi copii şi stă în Italia.

The Chronicle: Ce progres semnificativ sesizezi de la viaţa din peşteri încoace?
Joana Nenu: Muzica.

The Chronicle: Iluzia pe care refuzi să o confrunţi cu realitatea concretă?
Joana Nenu: Am trăit o experienţă mişto, o perioadă nu mai făcusem diferenţa dintre realitate şi vis. Aş vrea să cred că o să ajungă o chestie permanentă.

The Chronicle: O întrebare pentru posteritate?
Joana Nenu: Care e treaba cu terasa de la Control, până la urmă?