Relansarea cursei declanşate de Real Madrid pentru înregimentarea superstarurilor fotbalului nu este o surpriză. În acelaşi timp, revenirea lui Florentino Perez la conducerea Realului din Madrid poate fi privită cu mirare, doar dintr-un singur punct de vedere.

Fidel principiilor care au transformat Realul într-un brand deosebit de eficient la începutul anilor 2000, Perez nu face altceva decât să reia un ciclu previzibil. În pofida performanţelor modeste din teren, Real şi-a consolidat poziţia de lider al încasărilor, datorită notorietăţii convertite în impact comercial.

Asemeni unui uriaş vas de lux, Realul a continuat să plutească în ape liniştite şi profund profitabile, fără să ancoreze în porturile performanţei. Totuşi, fără energia gloriei confirmate în teren, nici combustibilul virtual al notorietăţii, nu putea să poarte brandul Real Madrid într-o inerţie nesfârşită. Perez a venit, a văzut şi a decis: 160 de milioane de euro pentru Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro şi Ricardo Izecson dos Santos Leite, reprezintă o sumă acceptabilă pentru continuarea proiectului.

Noile achiziţii ţintesc însă atât rezultatele fotbalistice, cât şi piaţa globală. Ronaldo şi Kaka au propria bază de fani, pe cel puţin trei continente. Prezenţa lor se traduce în putere de negociere pentru viitoarele contracte de sponsorizare şi următoarele parteneriate TV.

În acelaşi timp, recesiunea pare a fi mai degraba o oportunitate, decât o ameninţare. Pentru majoritatea cluburilor, criza financiară este o presiune prea mare pentru a păstra sau pentru a achiziţiona vedete. Real este o asociaţie non-profit pentru care obiectivele contează în primul rând, iar datoriile reprezintă o presiune secundară. În acelaşi timp, impactul politic, social şi economic, fac din Real o organizaţie specială, aproape imună la criză.

Reluarea ciclului înseamnă în acest moment nu doar consolidarea vânzărilor, ci şi reluarea asaltului asupra trofeelor fotbalului. Realul a fost ridicat în epoca fotbalului amator pe o fundaţie puternică şi strălucitoare numită “madridism”. Perez a ştiut că acest conglomerat de valori va supravieţui oricărei ideologii. Pe baza acestui nucleu, saltul veritabil către fotbalul profesionist a fost posibil, iar Real Madrid a redevenit o marcă mai cunoscută decât Al Qaeda.

Transpunerea în fapte a noţiunii de madridism este foarte simplă: în teren trebuie să fie cei mai buni. La fel de simplă ca şi regula, mai mult sau mai puţin acceptată, potrivit căreia primul intrat pe piaţă beneficiază de avantaje considerabile, în defavoarea concurenţei. Realul încununat cu trofeele Cupei Campionilor în tinereţea fotbalului mare, şi-a transformat gloria în avantaj comercial, în Champions League.

Nimic nu ar fi fost posibil însă fără viziunea lui Florentino Perez. El a realizat, de fapt, cel mai important transfer: transpunerea “madridismului” în mecanismul fotbalului capitalist. Odată cu revenirea lui, se reia aşadar un ciclu aşteptat. În mod sigur Perez nu este singurul care l-a gândit, sigur este însă că doar el îl poate realiza.

Surprinzător?

Comentarii

comentarii