Ileana Bîrsan este jurnalist și critic de film. A absolvit Facultatea de Litere, la Universitatea din București, în 1998. Între 1999-2004 a fost asistent de cercetare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Un an mai târziu, urmează cursurile unui master în studii de film la Universitatea din Zürich, iar între 2007-2008 este Editor Film la TimeOut. Între 2008-2009 realizează emisiunea KinoFish, la happyfish.ro, iar din 2009 colaborează la proiectul de educație cinematografică pentru liceeni „Education a l’image”. Din 2008 semnează articole de critică de film în Observator cultural, iar din septembrie 2011 este editorul secțiunii Film la BeWhere!.

La sfârșitul acestui interviu, puteți urmări o filmare marca HBO, în care Ileana face un raport al filmelor românești din 2013.

Chestionarul The Chronicle vs. Ileana Bîrsan

The Chronicle: Ce carte/cărţi citeşti acum?
Ileana Bîrsan: Lângă mine stau Deleuze, Cinema (n-am avut niciodată vreme și curaj să-l citesc temeinic, poate reușesc acum) și Vladimir Soloviov cu Povestire despre Antichrist.

The Chronicle: Ce făceai acum o oră?
Ileana Bîrsan: Ce fac și acum. Ascult obsesiv două piese (Water’s Edge și Push the Sky Away) de pe ultimul album al lui Nick Cave.

The Chronicle: Spune-ne ceva despre locul în care te-ai născut.
Ileana Bîrsan: E o casă demolată de comuniști, undeva în Balta Albă, cu grădiniță de flori în față și grădină cu legume, zmeură și struguri, în spate. Încerc să o reconstitui melancolic din alte case pe care le mai văd când mă plimb prin București. N-am găsit ceva care să-i semene.

The Chronicle: Ce te motivează să te ridici din pat dimineața ?
Ileana Bîrsan: Un înger păzitor, două vise și trei copii.

The Chronicle: De ce te temi cel mai mult?
Ileana Bîrsan: Să nu moară copiii mei înaintea mea.

The Chronicle: Completează următoarea propoziție: „După ce am citit despre violență…”
Ileana Bîrsan: …m-am dus să mă spăl pe mâini.

The Chronicle: Electric sau acustic?
Ileana Bîrsan: Electric.

The Chronicle: Ce este adevărul?
Ileana Bîrsan: O bătaie de cap de care ne temem, în cea mai mare parte din timp, iar, în restul, ne descotorosim, pentru că ne e lene. Iar ce-am spus e adevărat din punctul meu de vedere. Pff!

The Chronicle: Unde eşti acum?
Ileana Bîrsan: Izolată de lume, într-o stare de grație.

The Chronicle: Ce te ține trează noaptea?
Ileana Bîrsan: Oamenii, alcoolul, povești din trecut și din prezentul treaz.

The Chronicle: Crezi în viaţa de apoi?
Ileana Bîrsan: Da.

The Chronicle: Care este cel mai straniu lucru care ţi s-a întâmplat?
Ileana Bîrsan: Faptul că era să mor și nu s-a întâmplat atunci.

The Chronicle: Ne poţi numi trei evenimente istorice la care ţi-ai fi dorit să asişti?
Ileana Bîrsan: Inventarea roții, unul dintre războaiele secolului XX (în care aș fi fost infirmieră și jurnalist, în ordinea asta) și o vizită scurtă la fabrica lui Andy Warhol, exact la momentul în care Velvet Underground cânta Venus in Furs.

The Chronicle: Care este cel mai sentimental cântec pe care l-ai ascultat vreodată?
Ileana Bîrsan: Etta James – At Last.

The Chronicle: Să presupunem că ți-ai „căutat” măcar o dată numele pe Google. Ce ai învățat despre tine din voiajul ăsta virtual și ce amintire a păstrat Google despre tine?
Ileana Bîrsan: N-am învățat nimic, nu am avut așteptări. Ei, nimic scandalos, numai de-ale meseriei.

The Chronicle: Îţi place sushi?
Ileana Bîrsan: Cu plăcere.

The Chronicle: Ce-i de făcut dacă nici anul ăsta nu vine sfârşitul lumii?
Ileana Bîrsan: Nu înțeleg această grabă, nici dacă-mi mai explică încă o dată von Trier.

The Chronicle: Există cuvinte fără sens?
Ileana Bîrsan: Cuvintele care rămân și fără muzică atunci când sunt repetate obsesiv-compulsiv sau cuvântul « zăpor » care are sens, dar se poartă de parcă n-ar avea.

The Chronicle: Cu ce impresii ai părăsi astăzi Pământul?
Ileana Bîrsan: Aș regreta că n-am dibuit decât o mică parte din misterul lumii ăsteia, dar cum sunt un om privilegiat (m-)aș mulțumi pentru câte au ajuns la mine.

The Chronicle: Filmul lui Godard Une femme est une femme a fost criticat drept un film misoginist. Ca exemplu, replica „Cred că femeile n-ar trebui să depășească vârsta de 25 de ani” a fost considerată ofensatoare la adresa femeilor. Eu cred că sună mai mult a declarație de iubire. Tu ce crezi?
Ileana Bîrsan: Ne-am plictisi și însingura înainte de vreme.

The Chronicle: La ce te duce gândul când auzi de „drepturile omului”?
Ileana Bîrsan: Un tip care a făcut 16 ani pușcărie pentru o crimă pe care n-a comis-o. Îl cunosc pe Mihai Moldoveanu.

The Chronicle: Lucrul pe care îl cauţi şi încă nu l-ai găsit?
Ileana Bîrsan: O precizie a discursului. Îmi trebuie o scurtătură.

The Chronicle: Pe ce dai banii?
Ileana Bîrsan: Domesticării și jucării, filme și cărți.

The Chronicle: Ce este un poem?
Ileana Bîrsan: O complicitate.

The Chronicle: Totul e relativ?
Ileana Bîrsan: Nici chiar așa.

The Chronicle: La ce e bună raţiunea?
Ileana Bîrsan: Fără îndoială devenim niște legume dezabuzate, plângăcioase și insalubre.

The Chronicle: Eşti fericită?
Ileana Bîrsan: Sunt din ce în ce mai. S-a și mărit numărul de oameni buni din preajma mea. Trebuie să fie o legătură.

The Chronicle: În ce măsură Kafka ar fi avut probleme cu legea?
Ileana Bîrsan: Nu-mi fac griji, s-ar fi descurcat.

The Chronicle: Ce plănuieşti să faci mâine?
Ileana Bîrsan: Să ies din izolare, să văd niște oameni și să ne zâmbim.

The Chronicle: Un artist pe care îl recomanzi şi un motiv pentru care merită să-i acordăm atenţia?
Ileana Bîrsan: Sunt doi. Leonore Mercier, cu un film experimental în care joacă Denis Lavant (Via), și regizorul Alexei Popogrebsky, cu Bloodrop. Ambii se joacă cu granițele dintre ficțiune și realitate.

The Chronicle: Viaţa este suficientă?
Ileana Bîrsan: Nu cred că asta de aici îi este suficientă sieși. E un motiv pentru care, probabil, de multe ori e/pare fără noimă. De la mine de la fereastră, se mai vede ceva.

The Chronicle: Gândește-te la o întrebare și răspunde la ea, fără să menționezi întrebarea.
Ileana Bîrsan: Nu mai e timp.

The Chronicle: Ce ne poţi spune despre Paris?
Ileana Bîrsan: Când o să mă duc prima oară, am să-ți trimit o ilustrată.

The Chronicle: Cine l-a ucis pe Kennedy, până la urmă?
Ileana Bîrsan: Cea mai plauzibilă variantă o găsim în episodul JFK din Seinfeld.

The Chronicle: Prietena mea din copilărie face videochat. Prietena ta din copilărie ce face?
Ileana Bîrsan: Nu prea am avut prietene. Singura din copilărie, cel mai probabil, are vreo afacere.

The Chronicle: Ce progres semnificativ sesizezi de la viaţa din peşteri încoace?
Ileana Bîrsan: Limbajul e esențial.

The Chronicle: Iluzia pe care refuzi să o confrunţi cu realitatea concretă?
Ileana Bîrsan: Că trădarea ne poate atinge pe toți.

The Chronicle: O întrebare pentru posteritate?
Ileana Bîrsan: De ce să-ți fie frică?

foto: Claudiu Popescu

Comentarii

comentarii