„Critica în tranşee” iese la suprafaţă.

Chestionarul The Chronicle vs. Alex Goldiş

George Şerban: Ce carte/cărţi citeşti acum?
Alex Goldiş: Un roman: Radu Mareș, Deplasarea spre roșu.

G.Ş.: De ce te temi cel mai mult?
Alex Goldiş: De ce să te temi când jobul tău e să stai toată ziua cu cărțile? De singurătate, ca un soi de deformație profesională.

G.Ş.: Electric sau acustic?
Alex Goldiş: Dacă te referi la rock, nici, nici. Electronic, cu toată gura; în materie de muzică, doar aici e canalul experimental care te poate transporta altundeva. Rock is dead and buried.

G.Ş.: Ce este adevărul?
Alex Goldiş: Habar n-am, nu contează.

G.Ş.: Unde eşti acum?
Alex Goldiş: La biroul meu, într-un apartament închiriat în centrul Clujului.

G.Ş.: Crezi în viaţa de apoi?
Alex Goldiş: Deloc, sunt sigur – fiecare moment trăit mi-o confirmă – că nu mai vine nimic.

G.Ş.: Care este cel mai straniu lucru care ţi s-a întâmplat?
Alex Goldiş: Nu cred în paranormal, dar am visat oameni aruncându-se de la etaj în momentele când se întâmpla pe viu lucrul ăsta în tragedia de la World Trade Center.

G.Ş.: Care este cel mai sentimental cântec pe care l-ai ascultat vreodată?
Alex Goldiş: Kate Bush, A Coral Room.

G.Ş.: Îţi place sushi?
Alex Goldiş: Refuz orice tip de carne crudă.

G.Ş.: Ce-i de făcut dacă nici anul ăsta nu vine sfârşitul lumii?
Alex Goldiş: Trezit dimineața, cafea, pornit laptopul ș.a.m.d.

G.Ş.: Cu ce impresii ai părăsi astăzi Pământul?
Alex Goldiş: Mai vreau o tură, poate înțeleg mai mult.

G.Ş.: La ce te duce gândul când auzi de „drepturile omului”?
Alex Goldiş: La porcii care le încalcă.

G.Ş.: Lucrul pe care îl cauţi şi încă nu l-ai găsit?
Alex Goldiş: Echilibru.

G.Ş.: Ce este un poem?
Alex Goldiş: Un efort programat de a înțelege mai mult.

G.Ş.: Totul e relativ?
Alex Goldiş: Nimic nu e relativ, totul e absolut, în funcție de context.

G.Ş.: La ce e bună raţiunea?
Alex Goldiş: Cum la ce e bună? E singura garanție că nu ne dăm în cap atunci când cădem în dezacord.

G.Ş.: Eşti fericit?
Alex Goldiş: Când încetinesc ritmul și mă gândesc puțin la asta, da, sunt fericit.

G.Ş.: În ce măsură Kafka ar fi avut probleme cu legea?
Alex Goldiş: Miză prea mică pentru el. E cam și cum te-ai întreba dacă Edison știe să schimbe un bec.

G.Ş.: Ce plănuiești să faci mâine?
Alex Goldiş: Probabil biking în jurul Clujului.

G.Ş.: Un artist pe care îl recomanzi şi un motiv pentru care merită să-i acordăm atenţia?
Alex Goldiş: John Talabot, DJ barcelonez, despre care un cronicar zice că all his melodies make you feel like raising your arms and face to the sun.

G.Ş.: Viaţa este suficientă?
Alex Goldiş: Deloc. Mi-ar mai trebui încă vreo două-trei, doar ca să pricep ce mi se întâmplă acum.

G.Ş.: Ce ne poţi spune despre Paris?
Alex Goldiş: Mă abțin până ajung acolo.

G.Ş.: Cine l-a ucis pe Kennedy, până la urmă?
Alex Goldiş: Nu contează nici măcar de dragul jocului.

G.Ş.: Ce progres semnificativ sesizezi de la viaţa din peşteri încoace?
Alex Goldiş: Contractul social, evident.

G.Ş.: Iluzia pe care refuzi să o confrunţi cu realitatea concretă?
Alex Goldiş: Iluzia că exist și contez (ca să vezi ce profund m-au făcut, pe ultima sută de metri, întrebările tale).

G.Ş.: O întrebare pentru posteritate?
Alex Goldiş: What time is love?

————————-

Alex Goldiş este critic literar. Volumul său de debut, Critica în tranşee. De la realismul socialist la autonomia esteticului, publicată la Cartea Românească, „a produs senzaţie”, fiind una dintre cele mai discutate/apreciate volume de critică literară din ultimii ani. Critica în tranşee a fost recompensată cu Premiul CriticAtac, Premiul Observator Cultural, Premiul ARIEL. Până acum şi printre altele.

foto © thechronicle.ro

Comentarii

comentarii