Ştim că, după ce aţi aflat cu stupoare iradiantă că doamna fost-ministru al educaţiei, Corina Dumitrescu, a studiat la Standford, v-aţi spus, mie de ce nu mi s-a ivit această şansă în viaţă? Acum, treceţi peste, mai lăsaţi şi voi din pretenţii, şi acceptaţi oferta Universităţii Stanford: ei au în plan să ofere credite şi diplome universitare în baza cursurilor online, fără taxe. Acest răspuns a venit din partea lui John Hennessy, Înaltul de la Stanford, în jurul întrebării dacă, odată pornită digitalizarea cursurilor de la universităţile prestigioase (Harvard, Yale şi altele), pentru consum public şi gratuit, s-ar putea aştepta la o „valorificare” a cunoştinţelor, în urma „asistării online” la aceste cursuri. Universitatea condusă de John Hennessy se îndreaptă în această direcţie. Dar, bineînţeles, John Hennessy va da drumul unei asemenea provocări academice, doar în momentul în care va fi pus la punct un sistem de verificare a performanţelor, în aşa fel încât să nu avem de-a face cu derapaje gen Spiru Haret. Cerinţele de stabilire a cunoştinţelor unui student online, continuă John Hennessy în interviul din NPR, vor fi semnificativ mai severe, iar asta va cere, cel puţin în viitorul apropiat, un efort în plus al facultăţii şi profesorilor, pentru a ne asigura că studenţii stăpânesc cu adevărat materialul în cauză. În prezent, Universitatea Stanford oferă cursuri online despre criptografie, gândire matematică, logică, teoria jocului, design algoritmic. John Hennessy consideră că programul de cursuri online al Universităţii se află abia în etapa copilăriei, deoarece seminarele şi cursurile ţinute aici sunt foarte greu de duplicat digital. Am asistat şi eu mai demult la cursurile online despre moarte ale Universităţii Yale. Era foarte reconfortant să ai în faţă un filosof îmbrăcat în converşi şi cămaşă în carouri care îţi vorbea despre moarte, stând turceşte pe catedră. Primul lucru pe care l-a spus studenţilor, în cursul introductiv, a fost, să lăsăm politeţurile gratuite şi să nu îndrăznească careva să mi se adreseze cu Mr. (nu ştiu ce motherfucker). Că îi e suficient prenumele. Cum puncte-puncte să nu iei premiul Nobel în fizică, după ce te dezvolţi între asemenea oameni? Nu, la noi trebuie să se stabilească un asemenea mediu academic, încât să îţi tremure toţi chiloţii când îţi vine să pui o întrebare. Recapitulând, să nu uităm că era o vreme (hăt, care a durat sute de ani) în care doar cei aleşi, doar cei care munceau cu creierul pe brânci, frăţică, aveau dreptul să asiste la cursurile marilor universităţi. Acum, că, din trei click-uri şi cinci secunde de atenţie, vă puteţi înfrumuseţa gândirea, nu vă mai plângeţi.

foto: detaliu dintr-o vitrină, în timp ce o ardeam cu Cătălina pe bulevardul elizeelor; gurile spun că, după ce studiezi la Stanford, sunt şanse mari să o arzi toată viaţa pe picior mare, dacă vă e cunoscută expresia; vorba Nataliei Portman, when I was at Hardvard I smoked weed every day

Comentarii

comentarii