Aţi citi doctoratul lui Victor Ponta în timpul unei cine romantice? Adică, n-aveţi cum lăsa o impresie mai demnă de aplecăciuni musulmane. De 14 zile încoace mă preocupă doctoratul lui Ponta, sunt en train de a face ceva cu care să se mândrească şi mama de mine. Voi face o deducţie pe cale de a submina Justiţia. N-am scris o literă despre politica românească şi nici n-am s-o fac dacă nu primesc zece milioane de dolari pe literă. În consecinţă, vom analiza doctoratul lui Ponta din prisma unui tânăr cucernic înscris la doctorat, aspirant la titlul de doctor. Şi vom încerca să penetrăm mintea acestui tânăr, despre care Goethe ar fi incapabil să scrie dacă s-ar naşte. În Los Angeles Review of Books, am citit ca iepurele ceea ce Stephen Marche a numit „Literature is not data. Against Digital Humanities.” Iniţial, n-am reuşit să extrag ce-mi convenea, nimic care să aibă impact asupra indivizilor raţionali şi unici, aşa că am aşezat titlu undeva deasupra capului, cât să nu mă deranjeze, cât să nu-mi iasă din triunghiul vizual bombat. Tot recitind, spre sfârşitul articolului, se întâmplă revelaţia. Prin citarea povestirii lui Borges, Pierre Menard, Author of the Quixote (Pierre Menard publică Don Quijote transcriind cuvânt cu cuvânt Don Quijote-ul lui Cervantes, ca şi când ar fi fost scrisă de un autor contemporan, fără o minimală intervenţie pentru reinterpretare/reformulare), se dă un exemplu clar de „informaţie identică, înţeles diferit”: Meaning is often ugly, stewed out of weakness and failure. It is as human as the body, full of crevices and prey to diseases. It requires courage and a certain comfort with impurity to live with (Stephen Marche). Opa. Ne paşte ghilotina de Paşte?

Comentarii

comentarii