Comments on: Optimismul este legea învingătorului

By: skp

skp — Fri, 11 Jun 2010 15:14:37 +0000

@Iulian Tanase: Faptul ca nishte personalitati au fost prolifice creativ intru’un anumit context fara a fi optimiste, nu inseamna ca enuntul din acest articol nu este general valabil, aceasta tema a optimismului versus pesimism legata de creativitate, motivatzie, spirit antreprenorial ma preocupa de ceva vreme si conform observatiilor mele enuntul este foarte valabil, in general pesimismul mai ales intrun context social ca cel al romaniei duce la: blazare, lipsa de motivatie, apatie, anxietate, depresie etc … toate acestea nu sunt caracteristici ale invingatorului, din contra, deasemenea aceste caracteristici au darul de a se agrava, inteleg ca multi oameni nu agreaza acest “cliseu” al invingatorului dar pana la urma faptele vorbesc de la sine. Unii chiar incearca sa ridice elogii pasivitatii ca o virtute, nu shtiu in ce masura aceste eforturi nu sunt doar tentativele unor frustrati de a demoniza pe cei care realizeraza ceva, aducand cele mai diverse argumentatii pseudointelectuale de la filosofie pana a la a condamna occidentul “materialist” … etc

By: Aralya

Aralya — Tue, 21 Jul 2009 21:09:27 +0000

Nu este asta motivație sau e același lucru?

By: Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru — Sun, 19 Jul 2009 21:30:47 +0000

Domnule Tănase, nu m-am gândit nicio clipă la cea mai bună dintre lumile posibilie, cu atât mai mult cu cât Candide mi s-a părut o critică savuroasă şi pertinentă.
Optimismul nu este un curent filozofic, înţeleg rezistenţa faţă de bullshit-ul ăsta motivaţional care o arde cu optimisme, chestii pozitive, orice dramă este o oportunitate etc., însă nu cred că este cazul aici.
Optimismul este nucleul oricărei creaţii în măsura în care a crea înseamnă a crede că există ceva dincolo de 1+1=2.
Orice forma de transcendenţă implică o formă de optimism, iar eu încă mă ghidez după ideea că spiritul uman nu poate functiona fără un vector vertical, implicit optimism.
Mulţumesc de opinie! (evitând “Mulţumesc de feed-back!”):)

By: Iulian Tănase

Iulian Tănase — Sun, 19 Jul 2009 17:28:25 +0000

Domnule Ciubotaru, înţeleg că sîntem colegi de cafenea, dar eu acum am s-o transform într-o tertulia. Mai înţeleg că ai făcut ceva filozofie la Iaşi, tocmai de aceea îţi spun că panseurile astea despre optimism sună a sirop leibnizian, adică facem frumos o infuzie de “Monadologie”, punem şi un strop de “Teodicee” şi, iată, ce bine începem să ne simţim în cea mai bună dintre lumile posibile, plus că de ce să nu iubim oamenii, din moment ce extratereştrii nu vor să meargă cu noi la mall, să vedem un film cu happy-end fericit! Domnule, haideţi să fim serioşi! O fi optimismul un curent filozofic, dar nici în halul ăsta. Cum adică “optimismul este nucleul oricărei forme de creaţie”? Cine a hotărît asta? Şi ce facem, în cazul ăsta, cu Paul Celan, Kafka sau Sylvia Plath? Ăştia, şi atîţia alţii, erau cumva optimişti? Celan s-a sinucis din prea mult optimism? Plath, la fel? Nu mai insist, ceea ce foarte călduros îţi recomand şi ţie, nu de alta, dar poate că mai citesc site-ul ăsta şi copii nevinovaţi.