Tú eres ávida como una flor carnívora.
3 septembrie 2010
Pentru a te ridica din pat în fiecare dimineaţă este nevoie de o anumită doză de optimism. Pentru a face câţiva paşi este nevoie de o doză de optimism. Pentru a respira, deşi respiraţia este considerată un răspuns automat, este nevoie de asemenea de un prag minim al optimismului. Premisa cu care pornesc în acest articol este ideea că gradul de existenţă al unui sistem, a unui om, al unei idei se măsoară direct proporţional cu gradul asumat de optimism.
Ceea ce noi punem în plus peste adevărul pe care ni-l oferă faptele se cheamă optimism şi vorbeşte despre puterea spiritului uman. Daca faptele ne oferă un adevăr, iar noi doar îl constatăm, care mai este meritul nostru?
Faptele sunt întotdeauna transfigurate de o idee, de o atitudine, de o stare de spirit.
Adevărul faptelor – cel în care omul nu aşează nimic – nu mişcă spre nicăieri. Spun acestea pentru că, în însuşi actul de a o percepe, omul adaugă ceva realităţii pe care o observă. De asemenea, deficitul de încredere în sine denotă lipsă de optimism, lipsă care comunică în mod direct o viziune îngustă despre posibilităţile spiritului uman.
Optimismul este legea învingătorilor.
Învingătorii sunt cei care oferă valoare comunităţii, care contribuie, care creează. Învingătorii sunt cei care oferă mai mult decât primesc, iar pentru a susţine acest tip de “dezechilibru” e nevoie de o forţă a spiritului care are mult de-a face cu optimismul.
De asemenea, orice formă de putere este îmbibată de optimism. Dincolo de starea de fapt care îi este – prin definiţie – favorabilă, orice putere îşi permite riscul şi încrederea de sine în a face predicţii şi proiecţii şi a crede că le poate împlini, că le poate întâmpla.
Optimismul este nucleul oricărei forme de creaţie. A crea înseamnă a aşeza valoare peste adevărul brut faptelor, a aduce un plus de atitudine, iar optimismul este ceea ce face spiritul uman să zboare dincolo de zona în care am stabilit cu toţii că 1+1= 2.
Optimismul este cel mai practic mod de-a îmbraţişa lumea, cea mai utilă poziţionare faţă de un univers aparent haotic şi, pentru că implică riscuri, cea mai curajoasă atitudine faţă de semenii noştri.
De acelasi autor
Din Lifestyle
Din Opinion
added these words on Jul 19 09 at 20:28Domnule Ciubotaru, înţeleg că sîntem colegi de cafenea, dar eu acum am s-o transform într-o tertulia. Mai înţeleg că ai făcut ceva filozofie la Iaşi, tocmai de aceea îţi spun că panseurile astea despre optimism sună a sirop leibnizian, adică facem frumos o infuzie de “Monadologie”, punem şi un strop de “Teodicee” şi, iată, ce bine începem să ne simţim în cea mai bună dintre lumile posibile, plus că de ce să nu iubim oamenii, din moment ce extratereştrii nu vor să meargă cu noi la mall, să vedem un film cu happy-end fericit! Domnule, haideţi să fim serioşi! O fi optimismul un curent filozofic, dar nici în halul ăsta. Cum adică “optimismul este nucleul oricărei forme de creaţie”? Cine a hotărît asta? Şi ce facem, în cazul ăsta, cu Paul Celan, Kafka sau Sylvia Plath? Ăştia, şi atîţia alţii, erau cumva optimişti? Celan s-a sinucis din prea mult optimism? Plath, la fel? Nu mai insist, ceea ce foarte călduros îţi recomand şi ţie, nu de alta, dar poate că mai citesc site-ul ăsta şi copii nevinovaţi.
added these words on Jul 20 09 at 00:30Domnule Tănase, nu m-am gândit nicio clipă la cea mai bună dintre lumile posibilie, cu atât mai mult cu cât Candide mi s-a părut o critică savuroasă şi pertinentă.
Optimismul nu este un curent filozofic, înţeleg rezistenţa faţă de bullshit-ul ăsta motivaţional care o arde cu optimisme, chestii pozitive, orice dramă este o oportunitate etc., însă nu cred că este cazul aici.
Optimismul este nucleul oricărei creaţii în măsura în care a crea înseamnă a crede că există ceva dincolo de 1+1=2.
Orice forma de transcendenţă implică o formă de optimism, iar eu încă mă ghidez după ideea că spiritul uman nu poate functiona fără un vector vertical, implicit optimism.
Mulţumesc de opinie! (evitând “Mulţumesc de feed-back!”):)
added these words on Jul 22 09 at 00:09Nu este asta motivație sau e același lucru?
added these words on Jun 11 10 at 18:14@Iulian Tanase: Faptul ca nishte personalitati au fost prolifice creativ intru’un anumit context fara a fi optimiste, nu inseamna ca enuntul din acest articol nu este general valabil, aceasta tema a optimismului versus pesimism legata de creativitate, motivatzie, spirit antreprenorial ma preocupa de ceva vreme si conform observatiilor mele enuntul este foarte valabil, in general pesimismul mai ales intrun context social ca cel al romaniei duce la: blazare, lipsa de motivatie, apatie, anxietate, depresie etc … toate acestea nu sunt caracteristici ale invingatorului, din contra, deasemenea aceste caracteristici au darul de a se agrava, inteleg ca multi oameni nu agreaza acest “cliseu” al invingatorului dar pana la urma faptele vorbesc de la sine. Unii chiar incearca sa ridice elogii pasivitatii ca o virtute, nu shtiu in ce masura aceste eforturi nu sunt doar tentativele unor frustrati de a demoniza pe cei care realizeraza ceva, aducand cele mai diverse argumentatii pseudointelectuale de la filosofie pana a la a condamna occidentul “materialist” … etc
