(corespondenţă specială din Las Vegas)

Să vorbeşti despre bani şi cum sunt ei cheltuiţi de cei care-i au e un act de pornografie economică azi, când decenţa ne ţine zâmbetele sub dobânzi volatile, iar stabilitatea financiară e la fel de sigură ca o noapte cu doamna sau domnul Pitt. Sau cu amândoi la un loc.

Aşa că pun de la început pătratul roşu pe buzele acestei corespondenţe în două episoade din Las Vegas, impudica mea călătorie în lumea celor bogaţi… şi nu prea.

Las Vegas e un oraş apărut acum 100 de ani care a explodat odată cu legalizarea jocurilor de noroc, în anii ’30, deşi primul cazino nu a fost cel de la parterul hotelului lui Bugsy – Flamingo, 1946, ci The Mirage, ridicat chiar înainte de 1900.

Atracţiile principale sunt adunate în jurul bulevardului principal numit The Strip: aici găseşti celebrele Bellagio, The Venetian, Caesar’s Palace, New York, Flamingo şi altele. Multe altele.

Vedeţi şi galeria “Las Vegas” de pe Flickr!

Te aştepţi să găseşti kitsch în Las Vegas? Ei bine… îl găseşti, evident. Kitsch-ul e şi mai strident în fotografii, însă la faţa locului e cumva… entertaining! Las Vegas nu mi-a părut un oraş (numai) al celor bogaţi: este un loc numai bun pentru americanul care doreşte un weekend hot cu familia: are spectacole, cazinouri, piscine, parcuri de distracţie, restaurante cu două stele Michelin sau hot dog pe stradă etc.

Şi vin în draci cu familiile! Las Vegas are un flux de 40 de milioane de turişti anual; pentru o săptămână onorabilă îţi trebuie cel puţin 1000$ de persoană = 4 miliarde $ dintr-un foc, fără jocuri de noroc, fără fiţe şi alte lucruri simandicoase.

Modelul businessului e simplu: fiecare hotel se străduieşte să aibă în interior tot ce-ţi trebuie, de la restaurante de toate soiurile, până la 4,5 sau chiar 7 piscine, săli de fitness, cazionuri, bufeturi, săli de pariuri, atracţii, săli de spectacol. Poţi intra într-un hotel şi să nu vrei să ieşi o săptămână. Nici nu prea ai de ce, la 45-47 de grade Celsius ziua şi 35-38 seara!

(va urma)

Comentarii

comentarii