De ce nu FRINGE Braşovul?
Iulia Stoian, 25.07.2009, 20:16
Creatorii se desfăşoară febrili în faţa maselor impresionante de vizitatori, publicul se bucură de sinceritatea acestei combustii şi statul…statul încasează anual în jur de 75 de milioane de lire!
E târgul echitabil pe care
Festivalul Fringe din Edinburgh îl face în fiecare an. Da, vorbim de cel mai mare festival de artă din lume. Povestea lui, începută în 1947, odată cu prima ediţie a Festivalului Internaţional din Edinburgh, aminteşte de bravii organizatori care au visat atunci să reunească Europa post-belică prin cultură.
Au fost credibili, din moment ce, la faţa locului, pe lângă invitaţii oficiali au aparut, neanunţate, 8 companii de teatru din Scoţia şi Marea Britanie, care au insistat să îşi facă loc în faţa mulţimii prezente şi a presei. Şi-au organizat performance-ul pe loc, iar îndrăzneala şi efortul benevol al artiştilor au dat roade.
De atunci au trecut 63 de ediţii de Fringe, de libertate şi autopromovare. În 2009 se anunţă 18.901 evenimente artistice sub aceeaşi pălărie cu bor lat a festivalului. Participă artisti din 60 de ţări, de la Albania la Zimbabwe.
Conceptul de “fringe” e atractiv pentru artiştii care încearcă să îşi construiască o identitate şi cărora le lipseşte contextul favorabil. Efortul şi investiţia financiară de a se prezenta cu un performance itinerant trec repede la gândul că restul “reţelei” este perfect acoperit. Locaţiile, promovarea în media şi alte amănunte de management cultural, care, de obicei, panicheaza un artist. Rămâne timp, minte şi mână liberă pentru proiect.
Cu backgroundul asta am ajuns la primul meu “fringe”,
Festivalul Watumi de la Braşov.
Am regăsit un Braşov teribil de potrivit pentru un astfel de concept, nevalorificat, din păcate. Expoziţia de fotografie ne-a ţintuit într-o galerie luxoasă de lângă Biserica Neagră, într-o linişte mormântală, spartă, din când în când, de temerari, acea categorie de oameni care ştiu să negocieze liniştea grea din spaţiile expoziţionale. Situaţie acceptabilă pentru un eveniment izolat într-un oraş ocupat numai cu ordinea cotidiană. Nu într-un Braşov care a chemat 400 de artişti din toata România. Închizându-i apoi în spaţii reci şi disparate, nesemnalizate, uitaţi pe drumuri nevizitate, ţinându-le, pentru a câta oară, discursul descumpănitor despre destinul mohorât al creatorului.
Filosofia “fringe” înseamnă timp boem petrecut util pe o platformă generoasă de promovare. Înseamnă ocazia de a fi spontan într-un cadru organizat, de a fura reacţia onestă o publicului, de a ieşi alergând din turnul sociopat de fildeş pentru un urlet din toţi plamânii în Piaţa Sfatului. Cu aprobare şi suport, desigur.
Chiar, ce caută “Expo dans UN ARBRE” ( Zoe Pigot Mc Pherson, Franţa) într-o… galerie?
