Extragerea 6 din 49 din 26 iulie 2009. Unica şi inegalabila slujbă de previziuni thechronicle.ro
Cătălin Stănescu, 25.07.2009, 23:17
Aveam nici două ore cînd părinţii au hotărît să mă facă tenor. Cum mă deosebeam foarte mult de ceilalţi copii, avînd o mină tristă şi îmbătrînită, părinţii nu au mai aşteptat să împlinesc 15 ani şi au chemat un unchi să mă scopeze. Da, da, nu greşesc, „a scopi” ştie toată lumea ce înseamnă, pe cînd „a scopa”, care include acţiunea de a scopi, presupune „a pune (o fiinţă) pe scop”, „ a elimina ceva pentru a’şi îndeplini destinul”.
Unchiul s’a achitat strălucit de datorie în ciuda faptului că aproape toată noaptea jugănise porcii întregului sat, beuse şi petrecuse. Cînd aveam să’l reîntîlnesc peste douăzeci de ani, sclav la piraţii somalezi, avea să’mi mărturisească, după o sticlă de tărie, că fuseseră cele mai gustoase fudulii din viaţa lui şi că nu se putuse abţine: nu’l lăsase inima să arunce la cîini mîndria nepotului său. Marele Preot avea lacrimi în ochii scoşi, cineva îi întinse o batistă, el o refuză, şi pe obraji îi căzură două lacrimi imense, cît fuduliile lui de odinioară. Apoi izbucni într’un rîs din care nu’l mai putu scoate nimeni deşi cîţiva îi traseră pumni după ceafă, asistenta însărcinată cu numerele de striptease, de frică să nu facă infarct, îi smulse tot părul din nas, iar cimpanzeul Toto, însărcinat cu strînsul mizeriei porcilor, îi turnă în cap hîrdăul cu mizerii. Cînd aproape toţi începuseră să se muşte de fese, cînd sîngele ţîşnea de peste tot, din buchetul de trandafiri de alături ţîşni o libelulă şi i se aşeză pe mîna dreaptă, Marele Preot o sărută şi se întristă: libelulă…E libelulă, nu e libelul, i’am simţit sînii pe buze, sînii ei, ce plini, ce misterioşi, ascund întreaga bunătate a lumii. Sînii libelulelor îmi reamintesc faptul că e o mîndrie, o responsabilitate şi o onoare să fii bărbat.
Extragerea începe peste 2 minute, anunţă vocea groasă a unchiului ce veghea dintr’un timbru lipit pe o geantă de voiaj. Mai am timp să hrănesc animalele, întrebă Marele Preot. Regizorul emisiei, emoţionat şi recunoscător, aprobă.
În dimineaţa următoare, toţi cei din sală veniţi la marea extragere, bătrîni şi prunci, la o sticlă de vodcă, toţi aveau să’şi reamintească şi să retrăiască, povestindu’şi unul altuia, unul spunea o impresie, altul o dezvolta, apăreau întîmplări ce scăpaseră celorlalţi, şi toţi se strîngeau şi îşi dădeau unul altuia sticla de vodcă, cei mici fără să fie furioşi că cei mari sug mai mult, iar cei mari neuitîndu’se de sus la sugari cum sorb din vodcă şi nerîzînd de ei, căci toţi retrăiau emoţia clipei din seara precedentă cînd Marele Preot umpluse o găleată cu sîmburi de cireşe, era plină plină, spuse o bătrînică însărcinată, şi toţi erau albialbi, gînguri un nou născut beat pulbere, supţisupţi de Toto, adăugă un bătrînel gol şi plîns dintr’un tomberon, Toto e foarte bine dotat, şopti altcineva, iar de alături cineva întări, foarte bine i’a făcut, şi Marele Preot le deschidea gura, le vîra cîte un sîmbure, ei îi pupau mîna, iar el le împărţea la ureche numerele de a doua zi, glume deocheate, felii de pepene verde şi cîte trei frame’uri din filme porno învelite cu grijă în amenzi de circulaţie.
