Casa Albatros
Cătălin Stănescu, 21.09.2009, 22:35


Nu, nu e un fel de Casă Gorjeană din staţiunea Mamaia unde să ţi se servească o ciorbă de maimuţă la 700 de RON, o ceafă de pinguin pe grătar – 530 de RON şi o bere rece din femur de focă la 950 de RON (preţurile şi menu-ul sînt doar cu titlu de prezentare).

Este un proiect care s’a inspirat, onest şi utopic, din Baudelaire, încercînd să îmbunătăţească nu numai cazna arhitecţilor, dar şi dorinţa de evadare a umanităţii.

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor…………….. Casa Albatros! Casa viitorului, a eliberării şi fericirii supreme, vă oferă în exclusivitate posibilitatea de a fi oricînd acasă şi nicăieri. În centru şi la margine. Oblic şi perpendicular!

Aş dori să nu intrăm în fişe tehnice vulgare, în ecuaţii, în necesarul de materiale, nu aş dori să mi se reproşeze faptul că nu ştiu cît costă 10 grame de energie eoliană sau kilogramul de calciu albatrosian în aceste vremuri de austeritate: în materie de scăpat de angoase, un vidanjor poate trece cu uşurinţă drept doctor docent.

Ce este Casa Albatros? O casă în formă de pasăre, cu autonomie de zbor, de utilităţi şi de perspective. Avantaje?
Pentru avantaje, îl rog pe John Lennon să cînte. John?

Imagine there’s no countries
It isn’t hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace.

Nu am cum să trec în revistă toate avantajele, dar vi le spun doar pe cele care îmi trec pîş pîş prin vîrful tastaturii. Va înceta bătălia pe terenuri imobiliare. Vii la serviciu cu casa, dar numai dacă ai chef!, şi poţi dormi pe lacul Balaton, pe malul Mării Negre sau în Delta Dunării. E ocupat? Poţi dormi pe o antenă îndreptată din vremuri imemoriale spre bulgari. Într’un nuc ori salcie, ori cireş desfrunzit. Pe o cruce, sau pe tîmpla unei femei însărcinate, visînd la umbra unui dud cu dude negre. La Tăul Negru, ori Tăul Agăţat. Vei putea dormi în pace oriunde, pe pămînt, în cer sau în foc. Din cînd în cînd vom arunca în apă sau în prăpăstii păsări mai mici, păsări coşciug, cu rămăşiţele celor dragi, iar eu nu am văzut niciodată vreo pasăre care să se întoarcă la mormîntul părinţilor ei. Adio, plan cincinal de urbanism, adio, vecini vulgari şi femei ne’nţelese, adio, taxe la apă, gaze şi televiziune publică, adio, pereţi subţiri şi parcări. Adio, nepretutindeni!

Sus grinda, dulgheri!

De acelasi autor

• Ar fi cîte ceva de scris despre seara trecută*
• Iulia MOTOC, Judecător la C.C.R.: Era lui Tocqueville a apus
• Şcoala de la Buneşti, ediţia 2011
• Gheorghe Florescu: Regimul comunist a fost precum cea mai infectă cafea Robusta
• Extragerea 6 din 49 din 3 aprilie 2011

Din Lifestyle

• Nu mă întreba ce port la mâna stângă (The Chronicle)
• Social Media Revolution (Mister Postman)
• Până acum, 150 de medalii pentru România. Următoarea cursă: Rowmania (The Chronicle)