Să fiu cercetător britanic. E un vis mai vechi al meu. Sunt fascinată de ani buni de simplul fapt că există. Ok, la  infiinţare, din Royal Society făceau parte Newton sau lordul Tennyson. Se întâmpla acum 300 şi de ani.

Acum însă, acum ce fac ei, cercetătorii britanici, e de domeniul fantasticului.

Au stabilit, în urma unor studii, evident, care e cea mai potrivită oră ca să faci sex. Personalizat. Pentru mine, pentru tine, pentru orice pământean. Formula ia în considerare sexul persoanei, numărul de unităţi de alcool consumat într o săptămînă, numărul de relaţii sexuale şi momentul din zi preferat pentru a face sex.

Au mai stabilit că se poate muri din dragoste. Au stabilit o cifra a fericirii (chiar, dacă tot există, cum de mai există nefericiti pe lume?) Au aflat că barbaţii scunzi sunt soţii ideali (cum s-or mai însura ăia înalţi, habar n-am…)

Formula sânilor perfecţi? Există. A fost calculată de britanici.

Sângele sintetic? Lucrează la asta.

Şi atunci eu, eu de ce nu pot fi cercetător britanic? Pentru că eu aş vrea să ştiu dacă oja roşie îmbunătăţeşte activitatea ficatului. Dacă petuniile influenţează rotaţia pământului. Şi dacă telecomanda poate să strice fierul de călcat.

Comentarii

comentarii