Umbrelă cu coadă

În cazul meu, umbrela este o absenţă totală. E o chestie de care nu am avut parte niciodată. Când eram mic, aveam două, cel mult trei umbrele în casă. Familia mea având patru membri, eu eram cel care rămânea tot timpul fără umbrelă, – pentru că se făcea ca eu să plec ultimul. Apoi, trecuseră anii, şi am făcut greşeala să împrumut o umbrelă de la prietena mea cea mai bogată. Era umbrela tatălui ei, un model franţuzesc, ţeapăn. Ce credeţi că s-a întâmplat? Am uitat-o în taxi. Ani de zile m-am lăsat plouat de toate ploile capricioase care mă prindeau în vileag. Trecuse şi perioada de creştere, cu mine se putea face de-acum înainte un film – Înjurând în ploaie. După încă vreo şase ani, m-a udat o ploaie în asemenea hal, că am intrat în primul magazin şi am cumpărat o umbrelă. Arătam ca o cascadă pe două picioare sau ceva. Ce credeţi că s-a întâmplat? La 1 minut după ce-am cumpărat umbrela şi am deschis-o, mi-a luat-o vântul. La două minute după ce-am cumpărat umbrela, am aruncat-o în primul coş de gunoi. Şi uite aşa m-am resemnat şi m-am lăsat plouat până astăzi. Sunt un om fără umbrelă, dar evidenţa asta o accept, aşa, ca un dat de la natură. Când am dat peste aceste modele de umbrelă, adică ieri, ploua în Bucureşti, sau poate era spartă vreo scurgere? Sau poate cineva făcea duş? Una din trei.

Studioul japonez MicroWorks, printre alte năstrusnicii, dă o notă cvasi-comică acestui fenomen meteorologic care vrea să mă aibă fără oprelişti. Puteţi vedea ce-au mai creat aici.

foto (c) by campfirejp flickr

Comentarii

comentarii

Scroll to top