Victime colaterale
Alec Bălășescu, 11.06.2009, 08:02



Limbajul sterilizat al noului tip de război a introdus sintagme deja adoptate cu uşurinţă în conversaţii cotidiene. Cele mai spectaculoase dintre acestea mi se par „lovituri chirurgicale” şi „victime colaterale”. Voi evita analiza lor lingvistică facută deja cu mai mult succes şi aplomb de personalităţi precum Umberto Eco sau Giorgio Agamben.

Voi semnala însă o categorie de victime ale „teatrului de război” – cu un număr de acte interminabil – greu de etichetat. Este vorba despre victimele cauzate de sinucideri în rândul soldaţilor sau ale veteranilor. Cazurile sunt oarecum separate: sinuciderile veteranilor sunt de obicei precedate de crize de readaptare la viaţa civilă şi acompaniate de uciderea unor persoane apropiate sau şi ale unor poliţişti.

Sinuciderile soldaţilor activi de pe teritoriul american se întâmplă în baie sau în rândurile celor înrolaţi, lucru care a dus deja la angajarea unor psihologi pentru a identifica şi combate eventual acest fenomen. Numai într-o bază militară din Kentucky din ianuarie până acum media sinuciderilor a fost de una pe săptămână.

Statistica spune că la fiecare soldat mort pe front îi corespund două sinucideri. In luna mai pierderile pe front au fost de 24 de soldaţi; care este insă adevărata “numărătoare de cadavre” (body count)? Două chestiuni sunt certe, cel puţin pentru mine. La cei 4500 de soldaţi pierduţi in luptă până acum se adaugă cele probabil 9000 de sinucideri, ducând costul uman şi social al războiului către alte dimensiuni decât cele vehiculate de obicei.

În al doilea rând, sursa acestor sinucideri fiind de cele mai multe ori discrepanţa înte discursul patriotic de înrolare şi realitatea găsită de tinerii recruţi fie în câmpurile de antrenament fie pe front, înseamnă ca ceva nu este “în regulă” în modul în care se duce acest război.

În cele ce spun nu este vorba despre legitimitatea războiului cat despre metodologia sa. Poate că suntem acum mai mult ca oricând in faţa unui “război total” cu efecte capilare ale carui victime vor trebui socotite altfel.

Categorii: International,Opinion
Tags: ,
Bookmark and Share

De acelasi autor

Din International

Din Opinion

4 comentarii

Adica, make sex not war! :)

kaLoo added these words on Jun 15 09 at 10:51

Extrem de interesant articol .Habar n-am avut de sinuciderile printre recrutii care nici macar n-au ajuns pe front.

monica added these words on Jun 15 09 at 16:02

Merci pentru comentarii. Interesant este ca acest fenomen nu este nou, se intampla si pe timp de pace, chiar si la noi, in Romania. Chestiunea este ca se amplifica in timpul razboiului – amintiti-va de Full Metal Jacket a lui Stanley Kubrick. Si mai interesant este ca acum armata americana angajeaza “combat psychologists” in incercarea de a “rezolva” un fenomen care, in conditiile date, mie mi se pare cat de poate de natural. Sa ne amintim de Paul Sartre, probabil ca e vorba de o alegere existentiala.

alec balasescu added these words on Jun 16 09 at 10:48

N-am vazut Full Metal. Oarecum mi se pare normal (vorba vine normal , insa cred ca exista un fel de aparare fiziologica care poate duce pina la sinucidere postfestum ) la cei care au fost martori sau au participat activ la grozavii. Vestea proasta pare sa fie ca sistemul de triere american e atit de neputincios.

monica added these words on Jun 18 09 at 17:38



Campurile marcate cu * sunt obligatorii
 
© 2009. thechronicle.ro. Toate drepturile rezervate.