Se caută om politic puternic, profesionist de anvergură, ferm, cu autoritate şi carismă pentru gestionarea proiectelor Uniunii Europene.

Funcţia: preşedinte al Comisiei Europene.  Se  caută, oficial, s-a găsit, mai mult sau mai puţin oficial. Este Jose Manuel Barroso, dar nu numai socialiştii, liberalii şi verzii europeni spun că nu corespunde portretului robot.

Sunt mulţi ce-i care-l critică pentru docilitatea şi servilismul faţă de Paris şi Berlin, celebrul motor  – uneori gripat – al Uniunii.  Dar poate că tocmai asta îl face reeligibil! Barroso însuşi spunea recent că e tot mai greu de temperat voinţa guvernelor ţărilor membre de a dicta Comisiei.

Cu atât mai greu în vreme de criză fără precedent! (În paranteză fie spus, nu-l voi uita curând pe preşedintele Nicolas Sarkozy, care, pe vremea şefiei semestriale franceze a Uniunii, în a doua jumătate a anului trecut, l-a eclipsat, până la uitare, pe Barroso şi i-a eclipsat apoi, până la iritare, pe cehii care i-au urmat). Dar portughezul Barroso a învăţat lecţia: dau, îmi daţi!

Pentru susţinerea noii sale candidaturi la preşedinţia Comisiei Europene, el a acceptat să-şi prezinte, la cererea Parisului şi Berlinului, programul pe următorii cinci ani, în care se regăseşte, fără devieri, tonul pornit din diapazonul franco-german: o Europă puternică, activă, combativă… Nici nu e rău, iar atenţia faţă de agricultură, declarată în program, e sigur că o să-i ungă pe suflet şi pe alţii, inclusiv pe noi, românii.

Şi-aici dăm cărţile pe faţă: vrem să avem un comisar pentru agricultură, avem o candidatură serioasă, iar Barroso are pâinea şi cuţitul pentru că el este cel cu care se va negocia, dacă va fi reales, posturile de comisar. Trăiască Barroso, chiar dacă va trebui să ne mulţumim cu mai puţin, cu cercetarea, de exemplu. Dacă îi vor da sau nu OK-ul liderii Uniunii lui Barroso, el va mai avea un hop de trecut, votul din Parlament, unde jocurile nu sunt făcute.

Şi e sigur că Barroso nu a uitat cu a ajuns în fruntea Comisiei, acum cinci ani: cu spijinul lui Tony Blair, care şi-a permis să blocheze propunerea franco-germană de candidatură. Ce vremuri! Dar premierul laburist de acum, Gordon Brown,  nu e la fel de laburistul Tony Blair şi, în plus, premierul britanic nu-i este ostil lui Barroso, candidatul dreptei europene la preşedinţia Comisiei de la Bruxelles.

Comentarii

comentarii