Obama şi Orientul Mijlociu (II)

Vizita preşedintelui american la Cairo si Ryadh a venit şi a trecut. Mult aşteptatul speech a lăsat loc pentru acţiune, dar şi pentru critici. Cei mai vehemenţi dintre cei din urmă spun că acest speech, dincolo de carisma evidentă a lui Obama, nu a avut nici un mesaj cu adevărat nou.

Alţii, entuziaştii opimişti şi comentatorii oficiali, văd deschizându-se o nouă eră a relaţiilor între America si lumea musulmană. Un speech în sine nu schimbă foarte mult, imediat. Insă, dacă suficienţi oameni îl iau în serios, s-ar putea să schimbe pe termen lung.

La numai două zile după speech, Hillary Clinton a declarat că nu există nici un fel de acord secret între administraţia precedentă şi Israel cu privire la extinderea coloniilor în fâşia de Vest, ceea ce a dus automat la adâncirea diferendului între Statele Unite si Israel.

Duminică, la alegerile din Liban coaliţia pro-occidentală a câştigat în faţa Hezbollah, aceştia din urmă asigurându-şi doar 57 de locuri din cele 128 ale parlamentului Libanez. Restul sunt detinute de alianţa condusă de Saad Hariri. Prezenţa la vot a fost de peste 50%, o victorie politică în sine, în contextul generalizat al creşterii apatiei politice la nivel global, cifra indicând cea mai ridicată prezenţă la urne în ultimii 20 de ani. 

Pe 12 iunie vor avea loc alegeri prezidenţiale în Iran. Cel mai important rival al lui Ahmadinejad este Mousavi, fost premier în timpul războiului Iran-Iraq. Aceste alegeri vor fi decise de prezenţa – sau absenţa – la vot a tinerilor sub 30 de ani din Iran. Mousavi nu este o persoană străină de sistem, însă este un reformist moderat care ar putea lucra din interior pentru schimbari graduale în Iran.

Dacă ar fi să îi ascultăm pe tinerii hip din Iran, asta îşi şi doresc: să lucreze cu ce au şi să construiască pe ceea ce există deja – spune „Nobody”, un rapper din scena underground iraniană, pentru BBC.

Cine aşteaptă o schimbare radicală în Orientul Mijlociu se înşală profund. Diplomaţia aduce după sine schimbări prin înţelegerea perspectivei celuilalt, nu prin încercarea de a-l transforma în imagine identică. Probabil ca acesta este preceptul pe care noua administraţie americană îl aplică în relaţia cu Orientul Mijlociu.

Comentarii

comentarii

Scroll to top