Fond de ten Clinique, anticearcăn, pudră bronzantă Guerlain: sună bine pentru orice femeie, numai că produsele sunt ale premierului britanic Gordon Brown şi au fost uitate de un consilier al acestuia într-un taxi. Se aflau într-un rucsac împreună cu instrucţiunile de aplicarea a machiajului şi, dacă ar fi să-i credem pe cei de la The Sun, cu o serie de recomandări legate de modul în care Downing Street 10 ar trebui să răspundă scandalului privind substanţialele deconturi de care beneficiază miniştrii şi parlamentarii.

Serviciile premierului au explicat că Brown are nevoie de machiaj, ca orice  persoană care apare la televizor. Să recunoaştem însă că premierul ar avea nevoie şi de cele mai inspirate explicaţii legate de notele de plată ale legiuitorilor. De ce? Pentru că liderul laburiştilor şi partidul său sunt pe marginea prăpastiei, cu un picior în gol.

Cu o lună înainte de europarlamentare, cota de popularitate a lui Gordon Brown a ajuns la  23%,  iar a partidului său la 27%. Conservatorii sunt în urcare. La fel liberal-democraţii, astfel că laburiştii riscă să pice pe locul trei, într-un scenariul de coşmar care s-ar putea repeta, peste un an, la legislative.

Un precedent există: la scrutinul local din mai 2008,  laburiştii au înregistrat cel mai prost scor din ultimii 40 de ani, iar Londra a ajuns în mâinile conservatorilor. Perioada de graţie din toamna trecută, când premierul Brown a fost lăudat acasă şi în lume pentru politica sa anti-criză, a trecut.

Salvatorul de-atunci are nevoie de o minune, iar aceasta întârzie. Vin în schimb, în valuri, scandalurile… În aprilie, un consilier al lui Brown a fost acuzat că a vrut însceneze o campanie “obscenă” împotriva  opoziţiei, apoi au apărut dezvăluirile legate de notele de plată ale unor miniştri şi parlamementari, decontate din banii contribuabililor. Premierul este, el însuşi, acuzat că a decontat peste 6.500 de lire , care au ajuns în conturile fratelui său.

Downing Street nu a negat, dar a spus că cei doi fraţi folosesc acelaşi furnizor, iar Gordon Brown nu a făcut decât să înapoieze, legal, cota sa parte. Pe ce mai cheltuie miniştrii banii contribuabililor, invitaţi, în ceea ce-i priveşte să-şi strângă centura?

De exemplu, Alistair Darling, ministrul de finanţe,  şi-a schimbat “cea de-a doua reşedinţă oficială” de patru ori în patru ani, iar ministrul de externe David Miliband a cheltuit atât de mult pe plante, încât şi-a surprins chiar şi grădinarul.

Nici parlamentarii din opoziţie nu sunt mai grijulii cu banul public:  Daily Telegraph detalia zilele trecute note de decont cu  Kit-Kat şi bomboane, dar şi cu mâncare pentru câini, mobilă şi cratiţe. Când presa ajunge în bucătărie, nu e de mirare că vasele se spală în văzul lumii. Întrebarea e: cine plăteşte oalele sparte?

Comentarii

comentarii