După execuția neizbutită a lui Clayton Lockett de săptămâna trecută, președintele Obama a cerut Departamentului de Justiție revizuirea procedurilor de condamnare la moarte. Cu siguranță nu se va modifica nimic, dincolo de zgomotul de fundal mediatic, care se repetă moarte după moarte eșuată. Ziva Branstetter a fost unul dintre cei doisprezece martori ai „experimentului medical” petrecut în închisoarea din Oklahoma. Ea a pus la dispoziția mass-mediei și un transcript al drumului aspru și nefericit către moarte.

Adunați ca-n Evul Mediu la spectacolul ghilotinei, martorii nu au voie să poarte nimic cu ei în „camera de privit execuția”, nici măcar ceas; doar un caiet și un pix atent inspectate de ofițeri. La nici zece minute de la sosirea martorilor, se aud bătăi violente în ușile celulelor; angajații închisorii din Oklahoma explică simbolistica ropotului: ceilalți prizonieri își arată respectul pentru cel care urmează să fie condamnat la moarte. Rudelor condamnatului le este rezervată o cameră separată, de unde pot privi execuția printr-un geam fumuriu.

Camera este goală.

După aproximativ o oră de la sosirea martorilor, jaluzele care acoperă cele patru geamuri din camera de execuție sunt ridicate. Execuția începe cu 23 de minute întârziere. Directoarea închisorii din Oklahoma, Anita Trammell, îl întreabă pe Lockett, acoperit până la umeri de un cearșaf alb, dacă mai are ceva de spus. Lockett răspunde, nu.

Să înceapă execuția, continuă Trammell. Să înceapă teatrul.

50 de mg de midazolam îi sunt injectate în ambele brațe, în încercarea de a-l seda. După, îi sunt administrate alte două injecții care să-i oprească respirația și, mai departe, inima („protocolul celor trei injecții” include: sodium thiopental sau pentobarbital; pancuronium bromide și potassium cloride). Lockett petrece minute bune dându-și ochii peste cap și mușcându-și buzele. Doctorul verifică apoi pupilele lui Lockett. Începe o dispută între medicul și directoarea închisorii cu privire la starea de (in)constiență a criminalului. Ba e conștient, ba nu e conștient. La un moment dat, Lockett, după cele trei injecții administrate, ridică piciorul drept și îndrugă niște cuvinte neinteligibile. Corpul i se zvârcolește și dă semne că ar vrea să se ridice. Avocatul apărării începe să plângă. Lockett își agită capul în stânga și în dreapta și vorbește din nou, dar singurul cuvânt pe care reușește să-l articuleze e „om”.

Directoarea închisorii le transmite martorilor că „trebuie să acoperim geamul”. Martorii nu mai văd nimic și schimbă între ei priviri șocate. După alte zece minute, este anunțată „oprirea” execuției și programarea celei de-a doua execuții. Avocatul apărării, mai paralizat decât condamnatul la moarte, vorbește ca pentru sine: „O să-l omoare în altă zi”.

La ora 07:06 p.m. (43 de minute de la începerea execuției), aceeași zi, Lockett este declarat mort. Atac de inimă.

The Constitution Project a publicat acum un raport de 165 de pagini, cu 39 de recomandări pentru pedeapsa capitală și procedura condamnării la moarte (printre care și recomandarea folosirii unei singure injecții), numit Irreversible Error (poate fi citit aici). Injecția letală, metoda preferată de execuție din statele americane în care condamnarea la moarte este în picioare, a produs arareori execuții fără complicații. Substanțele alese pentru gradul lor de mortalitate nu sunt utilizate îndeobște pe oameni. Complicații particulare după administrarea injecției letale au apărut la persoanele obeze și dependenții de droguri (din cauza venelor „mâncate”). Alteori, execuțiile au fost extrem de prelungite din cauza staff-ului care, din incompetență, a strâns brațele condamnatului prea tare, împiedicând circulația morții. În 2009, cei din închisoarea din Ohio au încercat să execute alt bărbat, botezat Romell Broom. Vreme de două ore, Broom a fost injectat de 18 ori în mâini și picioare. Fără succes de moarte (câte paradoxuri în expresii). Guvernatorul din Ohio a aprobat atunci amânarea execuției. Patru ani au trecut de la execuția eșuată, și Broom încă este în proces de condamnare la moarte.

„Fără revizii substanțiale, pedeapsa capitală în America este injustă, disproporționată și în mare parte neconstituțională”, a declarat Mark Earley din partea Constitution Project. În 2002, Curtea Supremă de Justiție a SUA a susținut că este neconstituțională condamnarea la moarte a celor care suferă de dizabilități mentale. Statele nu au zis nimic.

Închisoarea din Oklahoma, dar nu numai, folosește cocktailuri „secrete” de medicamente, procurate „în persoană” de către angajații închisorii. În ceea ce privește cazul lui Lockett, medicii habar nu aveau ce concentrație de pancuronium bromide și potassium cloride erau în cele două injecții, sau dacă injecțiile conțineau într-adevăr aceste substanțe. De asemenea, care sunt calificările celor responsabili de execuția unui condamnat. Cearșaf peste cearșaf. Condamnarea la moarte nu este nici pe departe moarte. Este o batjocură de după-masă a celor cinstiți și drepți și, vai, decenți.

Să începem să ne rugăm pentru criminali și pentru moartea „omului”.

(Captură din Solaris, 1972; A. Tarkovsky)

Comentarii

comentarii