am un ţipăt în mine care creşte în fiecare an ţipetele de obicei dispar iată că nu şi cele care se nasc din cenuşă din morţi din praf din limba urii pe care încă n-am învăţat-o am un ţipăt în mine care mă sfâşie o dată pe an ca o cicatrice veche
am un ţipăt care nu înţelege de ce chiar şi după 9 ani oamenii se-aruncă-n aer de ce ne trebuie zeci de limbi diferite să credem într-un Dumnezeu de ce ţipăm de secole la el şi oamenii se-aruncă-n aer ca şi cum sufletul lor ar fi gol păcătuiesc născându-mă apoi murind deci ce rost am?
am un ţipăt în mine care rage simfonia fără sens a cruzimii şi n-o să înţeleg niciodată de ce am ţipat atâţia vreme de mii de ani doar pentru că din când în când cineva face dreptate în numele divinităţii
şi ţip

Comentarii

comentarii