Adriana, ce realitate crudă…

Am tinut sa comentez si eu aici deoarece eu il iubesc pe Mihail Sebastian, oricat de siropos adolescentin ar suna asta. M-am indragostit de el (desi nu chiar de la prima vedere deoarece ii mai citisem fictiunea in romaneste mai devreme pe cand eram in liceu) cand i-am citit jurnalul prima oara in limba engleza daruit mie de catre o prietena de suflet foarte apropiata care locuia in America pe atunci. Evident ii remarcasem si fotografia mai inainte, tot cand eram in liceu, dar pe atunci nu indrazneam eu nici in fantezie sa imi inchipui ca ar putea fi si el interesat sa priveasca catre mine din poza. Dar de vorbit mie personal (si nimanui altcuiva in acelasi timp) prima oara, mi-a vorbit atunci cand l-am intalnit in engleza si mi-a citit din jurnalul lui. Ar fi fost imposibil pentru mine sa nu ma indragostesc atunci de el. Inca il iubesc foarte mult si acum. Jurnalul i-l recitesc acum, cu emotie si respect, numai in ocazii cu totul speciale pentru mine, deoarece altfel as risca sa devin in permanenta atat de tulburat incat nu mi-as putea niciodata indeplini datoriile cotidiene profesionale.