the chronicle

Omenesc

Andreea Burciu — Fri, 03 Feb 2012 12:13:37 +0000

S-au născut doi, din aceeaşi mamă. Unul a distrus tot ce a atins, celălalt a pictat cele mai frumoase tablouri. Mizerabil si sublim. Cele două feţe ale aceluiaşi chip omenesc.

foto © Andreea Burciu

Zadok Ben-David: „I will believe in life after death only if I will be buried alive.”

The Chronicle — Thu, 02 Feb 2012 12:38:33 +0000

Florile iadului şi florile paradisului cresc în aceeaşi grădină.

Chestionarul The Chronicle vs. Zadok Ben-David

George Şerban: What book(s) are you reading now ?
Zadok Ben-David: „Sacrificios en Dias Santos” by Antonio Dal Masetto.

G.Ş.: What do you fear most ?
Zadok Ben-David: Being scared.

G.Ş.: Electric or acoustic ?
Zadok Ben-David: Both, depend on when and where.

G.Ş.: What is truth ?
Zadok Ben-David: Everything that you believe in.

G.Ş.: Where are you now ?
Zadok Ben-David: London, answering these questions.

G.Ş.: Do you believe in life after death ?
Zadok Ben-David: Only if I will be buried alive.

G.Ş.: What is the strangest thing that ever happened to you ?
Zadok Ben-David: Ghost appearing in my photos.

G.Ş.: The most sentimental song you’ve listened to ?
Zadok Ben-David: „Crying”, singer Roy Orbison.

G.Ş.: Do you like sushi ?
Zadok Ben-David: Yes, if it is fresh.

G.Ş.: What’s to be done if the end of the world won’t come this year either ?
Zadok Ben-David: To pray for the next date.

G.Ş.: With what impressions you would leave the Earth today?
Zadok Ben-David: Relief. No point of washing dishes and my dirty cloths today!

G.Ş.: What are you thinking when you hear about “human rights” ?
Zadok Ben-David: About human rights.

G.Ş.: The thing you’re looking for but still haven’t found it ?
Zadok Ben-David: The future.

G.Ş.: What is a poem ?
Zadok Ben-David: Collection of words with deep personal meaning.

G.Ş.: Everything is relative ?
Zadok Ben-David: No, only my relatives.

G.Ş. What is rationality’s purpose?
Zadok Ben-David: To oppose illusion.

G.Ş.: Are you happy ?
Zadok Ben-David: Sometimes.

G.Ş.: To what extent Kafka would have had problems with the law ?
Zadok Ben-David: Only if he broke it.

G.Ş.: An artist you recommend and a reason to why we should pay him/her attention ?
Zadok Ben-David: Bruno Jamiaca, My assistant. The reason why you should pay him attention is that he has not received enough yet.

G.Ş.: Is life enough ?
Zadok Ben-David: Is breathing enough?

G.Ş.: What can you tell us about Paris ?
Zadok Ben-David: Full of French and tourists.

G.Ş.: Who killed Kennedy, after all ?
Zadok Ben-David: The first one.

G.Ş.: What significant progress you notice from cave life to the present ?
Zadok Ben-David: I haven’t noticed, I have never lived in a cave, at a second thought, may be the supermarkets.

G.Ş.: The illusion you refuse to confront with the concrete reality ?
Zadok Ben-David: No illusion here. It is a fact. Concrete reality is a great a illusion.

G.Ş.: A question for posterity ?
Zadok Ben-David: Don’t really care.

————————-

Zadok Ben-David este unul dintre cei mai importanţi artişti vizuali din Israel. Instalaţia Blackfield, în prezent expusă la centrul de artă contemporană artclub1563 din Seoul, este locul de întrunire al ambivalenţelor care fierb închise într-un pahar Erlenmayer. Pe de o parte, este un efort de inventariere al trăirilor umane, de-o fragilitate care o depăşeşte pe cea a florilor. Pe de altă parte, este o variantă a unei lumi post-Apocalipsă, în care totul încremeneşte sub imperiul unei rostiri mute. Zadok Ben-David ne-a oferit prin Blackfield libertatea de a jongla cu paradisurile şi iadurile posibile, de a vedea această inversare în mod conştient, de a rămâne şi de a ne întoarce. Instalaţia Blackfield este compusă din aproximativ 20 000 de flori prelucrate din oţel şi pictate de-a lungul a trei ani.

Urmăriţi activitatea lui Zadok Ben-David pe pagina oficială de facebook sau website.

Istoricul fotografiilor:

1. Blackfiled, 2009-10, Installation at the Tel Aviv Museum, Photo: Avi Hai.
2 & 3. Blackfiled, 2009, Installation at the Shoshana Wayne Gallery, Los Angeles, Photo: Gene Ogami.
4. Blackfiled, 2008, Installation at the Annendale Gallery, Sydney, Photo: Murray Fredericks.
5. Blackfield, 2008, Installation in the artist studio, London, Photo: Shira Klasmer.
6. Blackfield, 2008, Installation in the artist studio, London, Photo: Rana Begum.
7. Blackfiled, 2009-10, Installation at the Tel Aviv Museum, Photo: Meidad Sochowolsky.

Culoarea doliului e roşu

George Şerban — Thu, 02 Feb 2012 09:00:30 +0000

De fiecare dată când vom vedea roşu în faţa ochilor, vom şti că undeva e o dungă şi că acea dungă e albă. E 2 februarie, zi de doliu. Acum un an, asistam la sfârşitul uneia dintre cele mai puternice formaţii de la introducerea divorţului legal în Irlanda. Cel puţin prin estetica şi intenţiile asumate. The White Stripes do not belong to Jack and Meg anymore. The White Stripes belong to you and you can do with it whatever you want. Aşa se încheiau 13 ani de răgete, coarne, orhidee albastră, efect şi cauză, blues instinctual, hipnoză şi martiriu.

Crimele rămân nerezolvate

The Chronicle — Wed, 01 Feb 2012 15:34:23 +0000

Centrul Internaţional de Fotografie consacră macabrelor fotografii ale lui Weegee o expoziţie de rang înalt. Intitulată Murder is my business, expoziţia, deschisă până în septembrie 2012, oferă peste 100 de fotografii originale semnate de Weegee, precum şi o reconstrucţie a studioului său. Weegee şi-a început cariera de fotojurnalist în anii ’30, perioadă în care criminalitatea din New York cunoaştea un avânt îngrijorător. Weegee ne asigură că, de-a lungul carierei sale, a imortalizat peste 5 000 (!) de crime.

Printre prietenii săi se numărau, desigur, poliţişti şi criminali de renume. Curatorul expoziţiei mărturisea despre Weegee că a fost adeseori descalificat ca fiind o aberaţie sau un fotograf naiv, când, în fapt, este unul dintre cei mai originali şi întreprinzători fotografi ai anilor 1930-1940.

Titlul Murder is my business este preluat de la o expoziţie din 1941, al cărei curator a fost însuşi Weegee. Weegee a fost un fotograf nocturn, care ajungea la locul crimei mai repede decât autorităţile locale. Oamenii decedaţi, spunea Weegee, sunt subiecţii cel mai uşor de fotografiat, deoarece nu se mişcă şi nu devin temperamentali.

Din 1941, Weegee începe să-şi semneze fotografiile cu semnătura Weegee The Famous. Popularitatea sa rămânea, totuşi, învăluită într-o pânză opacă de mister.

Printre alţi sponsori ai expoziţiei, s-a numărat şi un anonim. How Weegee is that?

Istoricul fotografiilor:

1. Unidentified Photographer, On the Spot, December 9, 1939. © Weegee/International Center of Photography.

2. Weegee, [Anthony Esposito, booked on suspicion of killing a policeman, New York], January 16, 1941. © Weegee/International Center of Photography.

3. Weegee, The dead man’s wife arrived…and then she collapsed, ca. 1940. © Weegee/International Center of Photography.

4. Weegee, Line-Up for Night Court, ca. 1941. © Weegee/International Center of Photography.

5. Weegee, [“Ruth Snyder Murder” wax display, Eden Musée, Coney Island, New York], ca. 1941. © Weegee/International Center of Photography.

6. Weegee, [Installation view of “Weegee: Murder Is My Business” at the Photo League, New York], 1941. © Weegee/International Center of Photography.

Tractatus Logico-Philosophicus

The Chronicle — Wed, 01 Feb 2012 10:00:02 +0000

Culegeţi roadele celei mai lucide gândiri a secolului XX, citind această carte-ultimatum – Tractatus Logico-Philosophicus, lucrarea de tinereţe a lui Wittgenstein, ce va apărea într-o ediţie revizuită la Humanitas.

Întregul înţeles al cărţii poate fi exprimat prin cuvintele: ceea ce se poate în genere spune, se poate spune clar; iar despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă.

Wittgenstein

Citiţi câteva pagini aici.

Hai cu premiul!

The Chronicle — Tue, 31 Jan 2012 23:49:00 +0000

The Chronicle încheie concursul Jazz, psycho, violenţă şi omagiu.

Dumitru Silvia s-a ales cu un număr al revistei Omagiu, cd-uri cu jazz, o carte de filosofie şi un film de Gus Van Sant. I-am acordat premiul pentru următorul text:

După ce am citit Despre violenţă, am ieșit pe tinda casei mele și m-am aruncat goală în zăpadă. Fără nicio opreliște, forță brută și nestăvilită, o sete înmugurită de căutarea cunoașterii. Murdară și înghețată, încercam să mă încălzesc trecându-mi unghille peste piele, dar nu reușeam să rașchetez decât fășii congelate de încăpățânare și răutate. Cum de mi-a plăcut durerea atâta timp fără să știu de unde se adapă? Cum de am stimat în tăcere, violența, colții și palmele, fără să știu vreodată cine le-a sămânțat pentru mine? Violență și puritate în fața tindei mele, după ce le-am citit Despre violență…

Primele 3 ore din primăvara asta au venit cu ghiocei și toporași împletiți în păr, și cu o invitație la o armonică. “Tu stai și moțăie lângă discurile astea și noi îți facem culcuș în fiecare. Ți-am așezat perne pe Herbie Hancock, cearșafuri pe Quincy Jones și o pătură de catifea roșie pe Mingus. Pe timp de zi, pâmântul se va afâna singur în jurul tău, iar la miezul nopții va sta așezat ca tu să joci pe el dansul diavolesc de jazz al ielelor moderne.”

Vara eu colecționez. Colecționez frunze și pământ, zăpadă și zgârieturi, scaune și filme. Vara colecționez almanahuri despre Islam și alte lucruri interesante, precum foi despre ecologie. Le mixez pe toate, le absorb cu sete și le pun pe raftul de sus. Nu le las să se prăfuiască. Ba mai mult, când dogorește căldura din câmpuri și tocurile scapă eliberate din asfaltul cu pulsări sexuale, ies afară și alerg ca o bezmetică pe străzi, poteci, alei și bulevarde, mâncând bancnote, recitind din Omagiu, împrăștiind flori de iasomie și stropindu-i pe toți cu suc ațâțător de lămâie. Vara mă joc.

Pentru astă toamnă, mi-am luat ca unică provizie un scaun șchiop cu trei picioare roșii. Lemn frumos mirositor, proaspăt cioplit, deplâns de pomi la vremea lui. Între timp, am făcut ordine în cămara de-o șchiopă cu bec chior. Mi-am așternut la crăpătura ușii cuțitașele și toporașele, pe dimensiuni și luciri de tăiș. E frumos în cămară. E loc pentru un Psycho proiectat din tavan, un “eu” ghemotoc, un scaun cu glezne sângerii. A, și pentru cuțitașe.

Notă: Cătălina, ne-a plăcut începutul (După ce am citit Despre violență mi-am dat seama că nu am înțeles nimic), dar am fi vrut să dezvolţi mai mult. Exista mare potenţial. Pentru asta, te alegi, totuşi, cu o felicitare florentină din partea noastră.

P.S.: Pisica nu e de vânzare.

Perspective/s 2012

The Chronicle — Tue, 31 Jan 2012 01:48:54 +0000

Perspectives 2012 este a doua expoziţie pregătită de Centrul Internaţional de Fotografie (ICP), axată pe artişti inovatori în domenii ca fotografie sau video. Perspectives 2012 include lucrările fotografilor Chien-Chi Chang, Greg Girard şi Anna Shteynshleyger, ale căror fotografii surprind ceea se întâmplă atunci când comunităţi strâns unite sunt transplantate în zone geografice nefamiliare.

Anna Shteynshleyger (n. 1977), a studiat la Universitatea Yale, iar în prezent predă la School of the Art Institute, Chicago. Fotografiile Annei au luat naştere în cei patru ani petrecuţi într-o comunitate ortodoxă evreiască, dintr-o suburbie liniştită din Illinois, şi au fost anterior grupate în seria City of Destiny.

Chien-Chi Chang (n. 1967), fotografiile prezentate de Chang în cadrul expoziţiei fac parte din proiectul China Town, la care a lucrat încă din anii 1990. Lucrările sale imortalizează viaţa imigranţilor din China de Sud, care s-au mutat din motive economice în New York, precum şi tensiunile iscate de această separaţie, în sânul familiilor, care au rămas în China.

Greg Girard (n. 1955), trăieşte şi lucrează în Asia din 1986; fotografiile cuprinse în expoziţia Perspectives 2012, fac parte din seria Half the Surface of the World, care examinează bazele militare americane, împrăştiate de-a lungul Pacificului, unde soldaţii şi familiile trăiesc în comunităţi păzite, surprinzător de asemănătoare cu cele din SUA.

Expoziţia Perspectives 2012 este deschisă până în 6 mai 2012, la Centrul Internaţional de Fotografie (1133 Avenue of the Americas at 43rd Street).

Istoricul fotografiilor:

1. Anna Shteynshleyger, Covered, 2008. © Anna Shteynshleyger, Collection of Lauren and Mitchell Presser. (1st)
2. Anna Shteynshleyger, Masha, 2002. © Anna Shteynshleyger, Courtesy the artist. (4th)

3. Greg Girard, Negishi Housing Area (U.S. Navy), Yokohama, Japan, 2008. © Greg Girard, Courtesy the artist and Monte Clark Gallery, Vancouver and Toronto. (2nd)
4. Greg Girard, U.S. Marine Corps Housing, Camp Foster, Okinawa, Japan, 2008. © Greg Girard, Courtesy the artist and Monte Clark Gallery, Vancouver and Toronto. (3rd)

Solidarităţile misterioase

The Chronicle — Mon, 30 Jan 2012 14:29:41 +0000

Pascal Quignard, unul dintre cei mai mari scriitori francezi în viaţă, ne spune câteva cuvinte despre noul său roman – Solidarităţile misterioase / Les solidarités mistérieuses.

Hajj – călătorie în inima Islamului

The Chronicle — Mon, 30 Jan 2012 11:56:24 +0000

British Museum a dat drumul unei expoziţii orientale, Hajj – călătorie în inima Islamului, centrată în jurul semnificaţiilor pelerinajului către Mecca, în crediţa musulmană. Expoziţia va examina, mai ales, cum această călătorie spirituală a evoluat de-a lungul istoriei, precum şi impactul pe care l-a avut conceptul pelerinajului în întreaga lume. În Coran stă însemnat că este o datorie sacră a fiecărui musulman de a face, cel puţin o dată în viaţa, călătoria către Mecca. Acest pelerinaj are loc în ultima lună a anului islamic, Dhu’l Hijja, special dedicată acestui moment.

În inima altarului de la Mecca, sta asezată construcţia în formă de cub, despre care musulmanii cred că a fost clădită de Avraam şi fiul său Ismail.

Oraşul Mecca este centrul spiritual al musulmanilor, pentru că aici se consideră că Mohamed a avut primele revelaţii, la începutul secolului al VII-lea. Ritualurile proprii ceremoniei Hajj au rămas neschimbate până în ziua de azi, şi continuă să aibă o forţă religioasă extrem de puternică printre musulmanii de pretutindeni. Expoziţia dedicată acestei călătorii iniţiatice, din punct de vedere spiritual, oferă înspre expunere materiale arheologice, manuscrise, textile, fotografii istorice şi artă contemporană.

Expoziţia Hajj – călătorie în inima Islamului, organizată în parteneriat cu King Abdulaziz Public Library, din Arabia Saudită, încheie un fel de trilogie lansată de British Museum, care a avut ca subiect – călătoriile spirituale.

Expoziţia este deschisă până în 15 aprilie 2012.

Umo(a)r(e) cotidian(ă)

The Chronicle — Sat, 28 Jan 2012 17:05:51 +0000

Southbank Centre, Londra, prezintă, între 1 februarie – 13 mai 2012, expoziţia BRAIN ACTIVITY, prima expoziţie comprehensivă, dedicată operelor lui David Shringley. Expoziţia este împărţită în patru teme: Death, Misery, Characters şi Misshapen Things.

Mai multe detalii logistice aici.