Proiect de dezvoltare durabilă
Cătălin Stănescu, 25.06.2009, 15:07
Prima dată vor răsări, cai albi legănîndu’se printre crengile brazilor, doar prin rezervaţii, scăldîndu’şi pudicitatea în umbra lacurilor de acumulare şi a ocolurilor silvice. Vor începe prin a călări caprele negre şi ne vor studia atent şoldurile, dansul de acuplare cu grătarele şi sticlele de bere la pet. Apoi, pe nesimţite, dar fără a părea la întîmplare, în paginile vieţii lor va apărea Secolul luminilor şi vor coborî în orice aşezare omenească. Şi a lor va fi împărăţia.
Vor musti de blîndeţe şi hărnicie. Le vom întîlni la munte, şes, ori cîmpie, vor aduna margarete şi vor da de mîncare la urşi. Obeze, ne vor face cu mîna din vîrfuri de conifere. Sprinţare, vor aduna peturile din albiile rîurilor, vor schimba bordurile şi vor construi autostrăzi. Vor dirija circulaţia în zilele ploioase, vor face transplanturi de măduvă şi operaţii de glaucom, ne vor servi cu amabilitate în magazine sau din spatele oficiilor bancare şi vor veghea la aplicarea legilor.
Seara, spre casă, le vom găsi pe marginea drumului aşteptîndu’ne sfioase, cu priviri înţelegătoare. Unii le vor lua ca să’şi satisfacă poftele trupeşti, ceilalţi să le mănînce. Alţii nu se vor da în lături nici de la una, nici de la alta.
În spatele blănii se va ascunde nu numai simbolul renaşterii României, un proiect dezvoltat de stat împreună cu un grup de cercetători ruşi, o dulce, bizară, costisitoare, dar deloc monstruoasă ciudăţenie genetică, ci şi o fiinţă perfect comestibilă, cu ochi de căprioară, ceafă de porc şi burtică de somon norvegian. Iar din buze, cînd le vom muşca, va ţîşni un izvor nesecat de cabernet sauvignon. Sau bere.
Maimuţa albă, carpatină.
