Scriam anul trecut in Money Express ca teama americanului de rand trezit brusc si brutal in fata crizei economice era ca, in acelasi timp in care este amenintat cu pierderea locului de munca, este amenintat si de administratie – formata de politicienii mult prea liberi la gura in a face promisiuni si mult mai stransi la punga in a si le respecta. Motivul pentru care americanii se tem(eau)  este ca, pe termen lung, guvernul va colecta din ce in ce mai multi bani din buzunarul contribuabilului. Si asta pentru un motiv simplu: redresarea economiei costa, iar marile corporatii se bazeaza mai mult pe banii cetatenilor decat pe banii proprii. La noi lucrurile sunt cam la fel dar – paradoxal – mult diferite. Campania euro-electorala s-a terminat. De votat, ati votat (cati ati vrut). Politicienii au promis. Din nou. Si lucruri serioase si multe prostii. Pe unele le-am inghitit. De altele ne-am distantat.

Dar diferenta – anul acesta fata de oricare alt an electoral din istoria post-decembrista a natiunii romane – este data de context: Romania nu are anul acesta vreo miza electorala de natura politica: politicienii nu ne mai pot promite ca ne “baga” in UE. Suntem deja bagati. Nici in NATO. Si aici suntem pana la gat.

Nu ne pot spune ca ne apara de terorism. Sunt incapabili sa o faca si oricum nu asta e cea mai mare grija a romanilor. Nu ne pot spune ca ne apara de pandemii. Si aici sunt incapabili si singura protectie reala in fata unor epidemii ne-o dam noi insine, printr-o grija sporita fata de igiena si fata de starea de sanatate. Politicienii nu ne mai pot promite nici macar reinvierea unor mituri politice interbelice, retrezirea unor partide istorice: sunt impotenti politic, fara de doctrina reala.

Suntem in fata unei clase politice care arata ca o ciorba in care sunt amestecate de toate, fara sa se tina seama de gust, de aspect, de traditii, de potrivire. Din ciorba asta, doar Iliescu se distanteaza prin identificarea constanta cu un curent politic bine definit, ca ne place sau nu de asta. Restul, indiferent de pretentiile unora ca sunt urmasii lui Coposu, Maniu, Bratianu, sau chiar ai lui Ceausescu, sunt – din pacate – doar “restul”.

Diferenta este data de faptul ca anul asta, singura tema majora si in Romania, singurul context real care da tonul si face agenda campaniei electorale, indiferent de care ar fi miza ei, este criza economica: adica prosperitatea – sau dimpotriva, saracia multimii care merge sau nu la vot, care traieste, munceste si plateste taxe in tara asta.

Dar mi-e frica de faptul ca cei care traiesc pentru voturi habar nu au ce sa faca pentru cei de la care le cer. Balbaiala deciziilor economice demonstreaza nu numai nestiinta. Demonstreaza – inca o data – micimea intereselor proprii ale clasei politice atat de putrede: perorand “interesul national”, politicul continua sa se tina cu disperare si cu orice pret economic si social de scaun.

Dar de un scaun in cadere libera.

Comentarii

comentarii