Bărbatul cu două umbre
A. B. Astăzi nu am făcut nimic. Mi-am cumpărat nişte pastile și am citit despre starea vremii. Luni, la Paris, vor fi -18°. Printre altele, am dat de o știre cu un pasager care a ascuns un pui de tigru într-un geamantan. Dar ieri, ieri am tradus o declaraţie a poliţiei din Paris. Nu simt nimic în legătură cu asta. Apoi, ordinea tăierii. Despre tăiere am căutat şi în cărţi şi în bibliorafturile plesnind de dosare. Nimic. Mă întreb ce dracu’ or fi scris ceilalţi despre subiectul ăsta. Era o întrebare care nu putea fi adresată decât în răsfrângere proprie. Soixante, merde! (start->control panel->date, time, language, and regional options->regional and language options) Când se divid celulele, se pot petrece anumite mutaţii; ele pot fi: OK. mason says his dreams are usually about how capetown is really Hell. O să vorbesc despre revederea unui recipient de urină. Hm, Betelgeuse, steaua de pe cerul săptămânii, scrie un site de popularizare ştiinţifică, va exploda. Când? Se aproximează că mâine sau peste un milion de ani. Poţi auzi zarva ascuţită. Mi-am cumpărat recent un ceas, e vechi, e uriaş. A costat cât a costat. L-am aşezat pe podea şi i-am îndoit braţele, l-am stricat. The thing-within-itself? The Fuck. Totul e relevant, la o adică. Tăiatul unghiilor, scărpinatul în cap. Pe o bancă stătea un criminal. Mă întrebase unde stau, doar ca să-mi dea de înţeles că nici nu e nevoie să ghicească. Ce probleme psihice să fi avut X, Z şi H? – Nu vă supăraţi, izolator de la ce vine? Aici totul a înverzit. Îmi amintesc de scriul alb, atât de strâmt. Acea tandreţe pudică pe care nu o manifestase decât în scrisorile şi în gesturile ei de copil. Moartă de cancer la cincisprezece ani. A plouat în timp ce dormeam. I-am spus, bună seara, aş dori şi eu, dacă se poate… Nu, încă nu, adică un da sufocat de negare, imposibil de verbalizat. Ţii minte? Să reuşeşti într-o a doua limbă, trebuie să renunţi la prima. Dacă noi am urma asta, nu ne-am mai putea spune nimic. Aici greşesc eu. Ne-am putea spune orice, în fapt, dar nu am mai înţelege. Uneori-urile noastre ne nasc şi ele, se nasc din mereu şi niciodată nu. Ce e acolo? Întunericul prematur, The prelude to the Oboe Concerto No. 2. Ştii, fără nicio legătură, macii vor sângera de mâine. Văzusem treziri bruşte, comportament nocturn, somnambuli în plină zi, seceraţi. Văzusem zguduituri. Neputinţele trebuie controlate gramatic şi ele. Ce aş mai putea adăuga, Betelgeuse va exploda mâine sau peste un milion de ani. Abandonare la nave, Comentarii |