În cor, politicienii ne spun că luna aprilie a fost una încurajatoare. Că semnele sunt bune. Că vârful crizei a trecut. Optimismul lor ar trebui să ne facă şi pe noi mai optimişti. Însă nu îmi dau seama dacă ce ar trebui are vreo legătură cu realitatea. Pentru că în noiembrie, când toată lumea vorbea despre criză, politicienii noştri spuneau că e o invenţie a presei. Şi că România va fi o insulă de prosperitate în mijlocul unui continent în sărăcie.

Pentru că în decembrie, agenţia Moody-s vorbea despre o scădere a economiei româneşti în 2009, iar politicienii noştri lătrau furioşi că cică experţii nu cunosc realităţile de la noi.

Pentru că în ianuarie,  Comisia Europeană, spunea că vom intra în recesiune, iar bugetul noului guvern era construit pe o creştere… O creştere care s-a dovedit a fi nerealistă foarte curând după ce a fost aprobată.

Pentru că în februarie-martie, bugetul ăsta optimist a fost aprobat de Parlament, deşi era evident deja că nu are nicio bază reală. “N-am ştiut cât de grav este”, ţipau noii guvernanţi când au fost nevoiţi să recunoască adevărul. Sau, în fine, adevărul aşa cum îl văd ei.

Şi atunci azi, la sfârşitul lunii mai, de ce aş crede eu, plătitor de taxe, că gata, greul a trecut? Doar pentru că mai sunt 2 săptămâni pînă la europarlamentare şi vreo 6 până la prezidenţiale?

Comentarii

comentarii