18:00, lucrurile merg prost. O situaţie unică. O situaţie cu care n-am mai avut de-a face, fără ieşire. 18:10, constat că vieaţa de până acum a fost perfectă, dar de azi s-a terminat cu treaba asta. Astăzi mi-am scos-o din uitare pe Otilia Cazimir şi da. Otilia Cazimir are şi ea partea de vină (deşi ea nu prea mă ajută cu nimic, în afară că îmi pot da aere la un bal mascat sau ştiu eu, enunţându-i numele, dar nimic mai mult). Să fie oare pentru că Otilia şi George…? Toţi George care se nasc, se nasc cu o presimţire. Aş scrie despre Stalin, să fiu de nu, dar n-am de unde să mă inspir, iar în ăştia nu-mi pun nădejde, istoria orală mi se pare cu puţin peste o tonă mai rea decât istoria scrisă, aş scrie despre şosete în schimb, dar o să iasă prea, prea subiectiv, prea, prea neştiinţific, ştiinţa nu e pentru toţi, şosetele da, şi, pentru că toţi purtăm şosete rupte sau de bumbac organic, nu ne putem exprima vizavi de şosete, numai şi numai de intangibil avem voie să ne dăm cu părerea, pe film anti, şi tu chiar crezi că ai suferit după dispariţia realităţii, stăteai la cârma Google Translate când dispăruse realitatea, nu înţelegeai cum vine asta, datu’ cu dispărutu’. Mă rog, o putem da pe aia cu non-sensul propoziţiei, cu tehnica neputinţei, dar hai mai bine să-i lăsăm pe alţii s-o facă, ai uitat că odată am dat pe cineva cu capul de piatră până i-am crăpat cutia craniană, am făcut asta de mai multe ori, de fiecare dată plângeam după ce-o făceam, nu ştiu de ce morţii mă-sii o făceam, din iubire, plânsul ăla nu mă oprea s-o fac din nou, când mă gândesc că îl dădeam cu capul de piatră până osul devenea gumă, şi apoi ce era să fac, mă puneam pe plâns, capul avea mişcările unei frânghii cu capăt de plumb, am făcut-o cu mâna mea, e prima dată când recunosc aceste crime, treisprezece crime, criminal în serie, trei mii de ani închisoare, măcar să am de unde să scad, că din eternitate nu am de unde să scad, înţelegi că e mai bine să arzi de viu trei mii de ani decât pentru o eternitate? Putem presupune că eternitatea durează două+mii+nouă+sute+nouăzeci+nouă de ani, dar e mai bine să fim exacţi. 20:17, lucrul morţii, invaliditate luminoasă, telecomandă fără baterii, trebuie să te ridici, sau vrei să te uiţi toată viaţa la Realitatea TV, memoria, ţi-am zis, nu te ajută, memoria popoarelor este fix ce nu-mi trebuie mie, fix nefericirea, nu mai poţi fi fericit odată ce ai acumulat MEMORIE, hai, te-ai deprins şi tu o dată cu o ţârucă de fericire, ţi-ajunge, dar acel o ţârucă prăpădit impotenţează simţurile, băga-mi-aş, ai memoria fericirii, doamne-ajută, dar pentru ce să recuperezi memoria, căcat, memoriei trebuie să-i pui bomba sub pernă, să moară în somn, ca nici măcar de dispariţia memoriei să nu-ţi aduci aminte. 20:27, te scapă toate ielea? E cazul să dai totul afară.

foto (c) Joana Nenu

[cu mulţumirile de rigoare pentru foto]

Comentarii

comentarii