Fac pe dracu’n patru şi-l împart la patru, e acelaşi drac, dacă cumva îţi aduc aminte de maică-ta e pentru că maică-ta te maltrata (cu principiul lui Unu), eu nu am ce căuta în coliba lu’ Tom Sawyer, pentru că, vezi tu, găsesc că e mult mai umilitor să trăiesc într-un penthouse, nu are rost să discut despre bani, ce rost are să discuţi despre ceva ce posezi, deci Aristotel nu avea metafizică, Kant nu avea morală, Isus nu avea credinţă, doar aşa puteţi înţelege ceva, mai ales că odată am fost la amanet cu un inel de aur, mi-a fost ruşine nu pentru că amanetam inelul, ci pentru că era „cel mai urât inel de aur”, păi stai puţin că, de fapt, nu e de aur, cea mai mare ruşine a vieţii mele a fost că „cel mai urât inel de aur” nu era de aur, era doar urât, semnul că Dumnezeu m-a părăsit între punctul de maximă circumferinţă al Soarelui şi următoarea constelaţie în putrefacţie.

Cum ţi-ai dat tu seama că libelula nu are aripi? Că sufletele intră-n cuantică? Îţi place să te dai boxeur cu sacul de box, când podul peste râul verde se surpă sub ochii sârbilor, nu există minimă decenţă în război, cineva a tatuat gangsta-valley pe nişte porci, mănâncă slănină tatuată, e artistic procesul de îngurgitare, god-awful feeling, cică dacă o să mă schimb, te vei îndrăgosti de mine, dacă nu o să mă schimb, mă vei venera în continuare, grea decizie, fă-ţi de lucru ca să-ţi poţi cumpăra o savarină siropoasă, să poţi da limbi unei îngheţate cu fistic, limba ta aspră, limba ta de pisică, Pasolini, un accident al existenţei, m-au bătut pentru că am proiectat o republică în care sclavia sexuală (recte umană) se întindea nedefinit, mi-au pus în gură electrozi, m-au condus la biserică, preoţii mi-au dat binecuvântarea, mi-au oficiat cununia cu un şobolan într-un program de experimente.

Americanii îşi votează preşedintele, Chomsky va publica astă seară Shit’s Fucked, tu eşti de stânga pentru că gândeşti cu stângul, tu nu ştii că inima mea este un far, farul te salvează, cred c-o să fac un pact cu drujbarul, cred că o să-mi fac drum la Petrom, să-i arăt lui Patriciu ce imperiu am de gând să anexez, nu mai am benzină la drujbă, o să-mi fac drum să fur un lanţ de bicicletă, toate ieftinăturile de pe faţa Pământului şi din afara Universului, infinitul este o unitate de măsură, dacă nu ştiai, am 1,76 infinituri, pagini albe sau aurii, ce mai contează, oricum te trimit într-un loc în care nu se întâmplă decât minuni, izgonirea din Paradis a fost penibilă, Dumnezeu a aruncat-o pe Eva din Paradis în pizda goală, Doamne, ce penibil. Dumnezeu îmi depăşeşte aşteptările, doar că astăzi, Dumnezeu e ţinta, eu sunt arma, uite cum deflorez regina nopţii, cum se-mprăştie, ca dintr-o pompă cu var, sângele pe albul petalelor.

foto: Regina nopţii (Nicotiana affinis) este o plantă perenă destul de înaltă, ajunge şi la un metru sau chiar mai bine. Frunzele, catifelate, de un verde închis, ajung şi la 10-12 cm lungime. Tulpina este subţire, înaltă şi noduroasă, dar cu aspect firav; sursă foto: www.casesigradini.ro.

Comentarii

comentarii