Îmi amintesc primul scăldat în fiordul oraşului Oslo, în prima zi a lunii mai. Îmi amintesc călătoria prin oraşul Oslo, într-o sâmbătă, la apus. Oraşul era complet gol. Îmi amintesc ce înalţi păreau copacii faţă de cei din Nordul Norvegiei. Îmi amintesc când mă gândeam că „o să-mi amintesc asta”. Mi-l amintesc pe tata stând în bucătărie şi fumând. Bându-şi cafeaua şi ascultând radio. Nu-mi amintesc într-atât oraşul Oslo, cât oamenii. Ne mutaserăm la oraş. Ne simţeam extrem de maturi. Îmi amintesc orele petrecute în tramvaie, autobuze, metro, traversând lungul unor drumuri nesfârşite, la o petrecere legendară, unde nu ştiai niciodată dacă ai fost invitat sau nu. Îmi amintesc cât de liberă m-am simţit prima dată când am ajuns în Oslo. Apoi, am realizat cât de mic e oraşul Oslo. Mi-o amintesc pe mama cum îmi arăta unde şi-a închiriat odată o cameră. Astăzi, se găsesc doar birouri acolo. Fiecare meci de fotbal pe care l-am jucat a fost cu prieteni pe care îi am şi acum. Şi asta pentru că sunt din Oslo. Îmi amintesc râsul lui. Parfumul sării de pe pielea ei. Îmi amintesc prima zăpadă. Cu toţii fumau pe atunci. Cum el insista că „melancolic” e mai mişto decât „nostalgic”. Aveam atâta timp la dispoziţie. Cum patul meu nu încăpea în apartament. Îmi amintesc cum îi vizitam apartamentul. Îmi amintesc că aveam un cel mai bun prieten. Astăzi, e o parcare în loc. Nu l-am mai văzut niciodată. Îmi amintesc când au dărâmat clădirea Philips.

[intro-ul filmului Oslo, 31 august]

Oslo, 31 august, în regia lui Joachim Trier, este câştigătorul Marelui Trofeu al Festivalului Internaţional de Film Transilvania, 2012.

foto: captură din film

Comentarii

comentarii