Cînd mediul industrial a început să afecteze sever sănătatea oamenilor, avocatul Kohei Nakabo [1] a iniţiat o mişcare amplă de luptă împotriva abuzurilor. Într-un stat de drept, abuzurile au drept cauză creşterile disarmonice accidentale, spre deosebire de disarmoniile planificate de regimurile socialiste. …

E cel din Islanda, desigur, cu nume imposibil de pronunţat.

De vreo trei decenii încoace, modul de viaţă japonez a intrat pe calea dezindustrializării/ desincronizării activităţilor umane. În special în conurbaţii, oamenii dorm cînd au timp, iar nu cînd sună stingerea. Cele mai multe magazine, agenţiile şi instituţiile continuă însă să menţină orarele tradiţionale. …

Prima dată când am făcut cunoştinţă cu România a fost la înrolarea în rândurile UTC. Fără să am vreun impuls dizident, am refuzat să „intonez” imnul acela stupid, imn care pava sonor intrarea într-o categorie a elevilor de elită. Ba, dacă-mi aduc bine aminte, nici măcar nu era a elitelor, că ne făcea utecişti pe toţi până la urmă, vrând nevrând. …

Noul film regizat de Martin Scorsese va veni în România, se pare, la începutul anului viitor.

Românii nu au vocaţia memoriei. Ne-o reaminteşte de fiecare dată câte un străin, cu blândeţea unei remarci: Dinu Lipatti, cel mai mare pianist român, acel înger al pianului, se bucură de recunoaştere în România? Desigur, cine ar spune nu? Nu întrebaţi dacă înregistrările lui se găsesc la magazinul “Muzica”! Sau dacă Televiziunea Română a realizat vreun film documentar despre pianistul dispărut la 33 de ani. Dar, pe bulevardul Lascăr Catargiu, casa familiei Lipatti poartă oare o placă memorială? …

Probabil nici unul dintre noi n-a auzit de Costel Popovici. Eu  cu siguranţă nu. Costel Popovici a câştigat anul acesta locul 8 la sărituri în apă la Capmionatul Mondial. Bravo lui, am spune, şi am trece mai departe. Bravo lui, aş spune, şi m-aş mai gândi un pic. Pentru că acest Costel Popovici se antrenează în mod normal  sărind nu în apă, cum ne-am aştepta cu toţii. …

Sau tehnici de a nu’ţi neglija iubita.

Cititor de Dilema Veche încă de pe vremea cînd, domnule, nu erau atît de vechi, ieri a fost pentru prima dată cînd nu am găsit’o la nici un kiosk. Spre seară, după ce toată ziua am crezut că trăiesc într’un film prost – cum adică Dilema să aibă tirajul epuizat?, am răsuflat uşurat cînd mi’am adus aminte de spotul tv care promova noua colecţie a cotidianului Adevărul, Pictori de geniu, …

Din cînd în cînd, îndeosebi dimineaţa, atunci cînd dorea să înceapă o nouă viaţă, iubitul mort îi răsărea din nou sub nas – mirosea a votcă. Uite’aşa! Iubitul îi creştea în fiecarezi, iubitul îi lua forma unor versuri celebre, ea putea, în sfîrşit, să meargă goală săgeată pe stradă, ea mergea mai departe, ea mergea, iubitul creştea odată cu fiecare fir, …

Mă gîndesc la o nouă forţă politică, radicală şi radioasă, care să schimbe în totalitate discursul public. Doar cerul să fie limita bunei credinţe. Scopul: luarea puterii peste zece ani . Fără afişe, caşchete, gipane şi secretare pentru deplasările pe teren, fără şedinţe de partid, fără televiziuni şi maşini de lux, fără cotizaţii. Fără băi de mulţime, grătare şi mititei. …

Multora probabil chiar nu le plac nici câinii nici pisicile. Mulți spun probabil că fac doar mizerie, că mușcă, zgârie și răspândesc boli. Multora le e frică. Sunt și câțiva, însă, care au înțeles că sunt mulți câini pe stradă pentru că noi i-am lăsat.
Pentru că ne-am luat un cățeluș de o lună foarte simpatic, jucăuș și cu privirea blândă și l-am aruncat în stradă la primul cablu ros. …

Criza financiară şi criza economică globală a produs, prin extensie, un alt gen de criză: criza locurilor de muncă destinate hiper-calificaţilor. Implicit, şi criza firmelor de recrutare.

Scriam la început de an în revista Money Express despre prietenul meu din Munchen care intrase într-o criză a businessului pe care îl conduce, business de recrutare de forţă de muncă pentru companiile nemţeşti. Nu mai poate să-şi vândă marfa – personal hiper-calificat – cu aceeaşi uşurinţă ca în anii anteriori, clienţilor consacraţi. …

- o stare profundă de greață, s-ar putea să fie de la:

1. ceata de taximetriști briantinați cu transpirația din trafic care te întâmpină agresiv cu “-Taxi, săr?”

2. flegma (=acreala) cu care te primesc funcționarii vamali, deranjați că a mai sosit un avion

3. afișul decolorat care te îndeamnă să “servești” niște mâncare la demisol; ca să ajungi acolo treci pe lângă veceuri, aparent curate, dar mirosind cumva a dezodorizant auto …

Liceul Lazăr: şcoală de prestigiu. Oameni mari i-au purtat matricola.G. Călinescu, Tudor Vianu, Camil Petrescu, Ion Barbu, Dinu Lipatti, Neagu Djuvara, Liviu Ciulei, Gabriel Liiceanu sau Florian Pittiş sunt câţiva dintre aceştia. Doar câţiva. Numele lor nu le veţi putea citi trecând pe lângă liceu. Veţi da însă de numele d-lui Vanghelie, care a cocoţat pe ziduri o placă (din fericire nu de marmură – sfidându-l astfel pe fostul primar general). …

Teoria că oamenii mulţumesc destul de rar pentru că se expun social atunci când o fac, se poate verifica în mod paradoxal şi în cazul râsului. Atunci când mulţumim transmitem informaţie despre noi înşine. Informaţie care ne poate face vulnerabili în anumite situaţii sociale. Atunci când mulţumim ne expunem celorlalţi câteva din valorile noastre intime. Lăsăm să se întrevadă ce ne satisface, ce ne mulţumeşte, ce ne flatează, ce calităţi avem şi ce slăbiciuni. …

(corespondenţă din Georgia, SUA)

De două zile mă aflu pe Colonel’s Island, o insulă în sud estul Georgiei, Statele Unite. Oceanul Atlantic ciupeşte, delicat şi totuşi rapace, din câteva locuri în jurul acestei insule, născând alte insuliţe, cum este şi Cattle Hammock, cea pe care locuiesc, în casa unor prieteni. …

E cam deplasat să vorbeşti de lux când priveşti spre piaţa românească: recent, un „târg al luxului” s-a desfăşurat în piaţa publică, la intersecţia bulevardelor centrale. Ironic parcă, în pofida produselor expuse în corturi şi minimului interes arătat de „cumpărători” (mai curând vizitatori), de deasupra tuturor, impunător şi arogant, Palatul Parlamentului vorbea de la sine de singurul lux pe care şi-l permite România: …

Ai înghiţit atîta amar de vreme, vremea ţi’a îndesat, ţinîndu’te strîns cu mîna de maxilare, alimente, sentimente şi bunuri de folosinţă îndelungată mici, cu colţuri şi gust amar, ai tăcut şi ai îndurat, toţi au aruncat în tine cu dejecţii şi bilete de autobus expirate, ai alunecat şi ai căzut, te’ai ridicat, ţi’a tremurat mîna, mirosea urît, viaţa pute frumos numai datorită muncii de laborator, ţi’ai zis şi ai tras adînc aroma de bălegar în piept, ai înjurat, ai fost prins de ape, …

“Binele o duce rău în România” – aceasta este deviza Galei Societăţii Civile.
Sună mai bine, trebuie să recunoaşteţi, decât “Răul o duce bine în România”, care nu îşi mai are rostul după ce ultima caschetă de miner a făcut stânga împrejur la Cozia.

Anul acesta am facut parte din juriu. O experienţă minunată, care te face să inspiri adânc şi să spui: Da, domnule, există oameni în ţara asta de care sunt mândru, pe care îi admir şi care mă fac să cred că mâine va fi mai bine. …

Una dintre dramele omului modern este pendularea între alienare și iluzia puterii colective. Cu o mână pe amintirile din copilărie, cu cealaltă pe carieră sau fundul nevestei, Richard și Gheorghe pornesc în aventura modernă cu șanse egale. Ambii își doresc să construiască palate, să petreacă vacanțe splendide în Maui, să cumpere salam ieftin și roșii bio, să-și vadă copiii împliniți și să aibă o pensie liniștită. …

Home este un documentar despre mediu şi planetă şi un semnal de alarmă. Tradus în cel puţin 14 limbi, filmat timp de 18 luni în 54 de ţări şi 120 de locaţii, Home este, deopotrivă, mai mult decât un documentar cu imagini frumoase şi mesaj: a fost lansat pe 5 iunie în peste 50 de ţări, în cinematografe, pe DVD şi TV, precum şi pe internet (pe You Tube îl puteţi vedea integral aici).

N-am cunoscut-o personal pe Sierva María de Todos Los Ángeles, pentru simplul motiv că, la vîrsta de 12 ani, mi-am jurat să nu mai intru în vorbă cu persoane necunoscute, oricît de celebre ar fi ele. Pe vremea aia, nici măcar nu cunoşteam cuvîntul „celebru“, poate doar din auzite. …

Văduva lui încearcă să demonstreze tuturor că  David nu era un sinucigaş. Tarantino, invitat la Larry King Live  îl consideră unul dintre geniile Hollywoodului. Poliţia a confirmat că a găsit trupul actorului spânzurat cu o bucată de nylon. David Carradine. A murit în Bangkok. …

În anii ’90, în jurnalismul românesc existau dezbateri intestine legate de felul în care România – şi, implicit, felul în care era conceput conţinutul editorial al unei gazete sau jurnal de ştiri – se raportează la evenimentele internaţionale.

Ca să vă faceţi o idee, pe vremea când începeam să lucrez la ştiri în TVR calupul de ştiri externe avea (cel puţin) 20 de minute, în economia unui jurnal de o oră, neîntrerupt de publicitate/promo. …

Poate că o explicaţie pentru un nou trend de reclame unde oameni se dezbracă în mulţime şi se plimbă pe străzi fără grijă (pozând cool) va fi fost tot criza, deşi nu o explicaţie căutăm, evident. O altă variantă aici. Via Reform & Revolution.

Aș vrea să atrag atenția că NU este o fotografie editată în photoshop… și nici nu ne-am chinuit să desfacem ecranul telefonului ca să discredităm industria de mici/mari manufacturieri locali. Dar am deschis telefonul, curioși să vedem pentru cine nu contează unde și cum este pusă sigla Nokia.

Totul a început când, copil fiind, a văzut într-un ziar parizian o schită a viitorilor gemeni WTC, a căror constructie era prevestită ca o minune a tehnicii moderne. A desenat în joacă o linie, unind cele două turnuri. Era un pusti, dar a stiut ce trebuie să facă: va traversa pe această linie golul dintre cele două turnuri. Viata sa a fost simplă apoi: a asteptat ca americanii să ridice clădirile uriase, iar el a învătat să meargă pe sârmă.

A fost celebrată ca fiind „infractiunea artistică a secolului”. …

Astăzi, împreună cu colegii mei de gazetă Ştefan Agopian şi Alin Ionescu, am încercat să schiţăm un prim 11 pentru o eventuală echipă naţională de fotbal a filosofiei. N-a fost uşor. A ieşit o naţională de fotbal modestă, cu care am putea participa doar la vreun Campionat Mondial Judeţean: …

Imaginați-vă economia României ca un automobil condus de “șoferul” Emil Boc. Mașina nu e una cine știe ce, e un fel de Logan de criză, de 5000 de euro, care pe dinafară seamănă cu una de 8000 euro, full option, numai că la interior e cheală, are doar volanul, pedalele și cam atât. …